Într-o lume de Zuckerbergi, Muski și Bezoși, numele de Timothy Mellon probabil că nu vă spune nimic. Este însă cel mai darnic donator individual al campaniei electorale din Statele Unite. A pompat 165 de milioane de dolari de la începutul cursei, pentru cauzele conservatoare, dintre care 125 de milioane s-au dus către susținerea lui Donald Trump.
În ciuda donațiilor generoase, puțină lume a auzit până acum de Timothy Mellon chiar și în America. Are 82 de ani, trăiește retras la o fermă din Wyoming și este descendentul uneia dintre cele mai influente familii de bancheri din Statele Unite.
Bunicul său, Andrew Mellon, a fost secretarul Trezoreriei americane timp de 11 ani, în perioada interbelică. Familia Mellon are acum o avere estimată de Forbes la 14 miliarde de dolari și este plasată pe locul 34 în topul celor mai înstărite familii din Statele Unite ale Americii.
Pe lângă averea moștenită, Timothy Mellon a fost și un antreprenor de succes, care a investit în special în transportul pe calea ferată.
La pomul lăudat te duci cu sacul
Donațiile făcute de el anul acesta în scop politic sunt cel mai bun barometru al evoluției finanțării campaniei electorale din Statele Unite. În 2020, Mellon contribuia cu „numai” 40 de milioane de dolari și era, chiar și atunci, unul dintre cei mai generoși donatori.
Există mulți oameni foarte bogați și foarte influenți care și-au câștigat de-a lungul anilor un soi de aură de îngeri păzitori ai celor două mari partide, Democrat și Republican. Fondurile puse la dispoziție de ei prin diverse mijloace – legea americană e foarte permisivă din acest punct de vedere – ajută la promovarea unor candidați ai partidului pentru diverse mandate, la fiecare ciclu electoral.
Miza nu este doar Casa Albă. La fel de importante sunt alegerile pentru funcția de guvernator sau cele pentru un loc în Camera Reprezentanților sau Senatul Congresului american.
Așa s-a ajuns ca, de la un an electoral la altul, cheltuielile care țin de campanie să fie din ce în ce mai mari. Un calcul făcut de Open Secrets, platformă independentă care urmărește ce se întâmplă cu banii în campaniile electorale din Statele Unite, arată că alegerile din 2020 au fost cele mai scumpe de până acum. S-au cheltuit aproape 14 miliarde și jumătate de dolari.
Din acești bani, 8,7 miliarde de dolari au mers către campanii pentru o funcție în Congres.
Costul campaniei electorale din SUA, în 2024
20 miliarde $
În 2024, se estimează că suma totală va fi undeva în jurul a 20 de miliarde de dolari, mai mult decât produsul intern brut al Republicii Moldova, de exemplu.
De unde vin și unde se duc banii
Finanțarea campaniilor electorale din Statele Unite a fost mereu un subiect dificil de gestionat. Cu cât banii sunt mai mulți, cu atât cresc și suspiciunile.
Legislația la nivel federal s-a tot schimbat din anii ’70 încoace și a creat din ce în ce mai multe portițe prin care în campania electorală au intrat banii și a ieșit transparența.
Mijloacele de finanțare a politicienilor au devenit atât de diverse și creative, încât rivalizează cu însuși sistemul electoral american la capitolul complexitate.
Sunt trei mari categorii de entități care rulează bani în campania electorală americană.
Comitetul de campanie este singurul răspunzător de felul în care se derulează campania unui candidat pentru o funcție la nivel federal. Comitetul gestionează banii strânși din donații. Nu poate accepta donații mai mari de 3.300 de dolari de la o singură persoană într-o campanie și trebuie să raporteze statului ce sume a primit și de la cine.
Spre deosebire de realitatea cunoscută nouă în România, americanii au o altă relație cu politica. La cea mai recentă numărătoare făcută de Open Secrets, comitetul de campanie al Kamalei Harris strânsese aproape jumătate de miliard de dolari. Peste 40% din această sumă e reprezentată de donații sub 200 de dolari, făcute de cetățeni.
Și în cazul lui Donald Trump, aproape o treime din fonduri au fost obținute din contribuțiile donatorilor mici.
Într-o cercetare despre finanțarea privată a campaniilor electorale, profesorul Sergiu Gherghina, de la Universitatea din Glasgow, și co-autorii Claudiu Marian și Raluca Farcaș, subliniază faptul că „finanțarea electorală privată e comparabilă cu participarea politică: finanțarea partidelor poate fi determinată de aceiași factori care motivează persoanele să se implice în alte tipuri de participare politică”.
„Finanțarea privată individuală este uneori înrădăcinată în convingerea că poate schimba rezultatul alegerilor”, constată cercetătorii români. „Donațiile mici pot fi văzute ca o formă de consum care nu necesită beneficii materiale directe în schimb. Contribuțiile lor pot fi determinate de convingerile lor ideologice, de persuasiunea altor persoane din rețeaua lor socială sau pur și simplu pentru că au resursele necesare pentru a face acest lucru”.
Donațiile mici sunt o bună radiografie a campaniei unui candidat. Responsabilii vor ști pe baza acestor donații unde este, dar mai ales unde nu este popular politicianul și vor acționa în consecință.
Țac, PAC și super PAC
De la cele câteva sute de milioane de dolari strânse de echipele de campanie până la cheltuielile de 20 de miliarde estimate e cale lungă. Această cale trece prin PAC-uri.
Traduse mot-à-mot comitete de acțiune politică – Political Action Committees (PACs) -, aceste grupuri sunt înființate pro sau contra unui candidat sau ideologii. Banii colectați sunt cheltuiți pentru a sprijini un politician aflat în cursa electorală, prin donații către comitetul lui de campanie sau investiți în campanii de comunicare împotriva unui candidat.
PAC-urile nu pot primi donații individuale mai mari de 5.000 de dolari și la rândul lor nu pot dona mai departe către comitetul de campanie mai mult de 5.000 de dolari. Suma crește la 15.000 de dolari, dacă donația merge către partid.
Citește articolul integral pe panorama.ro.
