Oficial Republica Moldova are șapte mii de lacuri și iazuri. Unele au secat de ani buni, altele sunt colmatate, iar despre multe dintre ele nici măcar statul nu poate spune cu certitudine cine le gestionează. Cine sunt, de fapt, oamenii care folosesc aceste ape fără niciun act? Câți bani se pierd, an de an, din arenda lor? Și de ce, deși problema e cunoscută de mult timp, autoritățile tot întârzie să intervină? Sunt întrebările la care am încercat să răspundem în această anchetă.
AURELIU BODEAN, primarul comunei Iabloana, raionul Glodeni: „Statul este prejudiciat din cauza acestor persoane care dețin, folosesc aceste bunuri ale statului fără a achita bani în bugetul de stat sau local, trebuie să fie o claritate.”
Satul Iabloana, în raionul Glodeni, primăria administrează aproape 190 de hectare de teren pe care se află 34 de lacuri. Seceta explică, parțial, de ce multe dintre ele nu mai pot fi gestionate sau date în arendă. Dar există și o altă problemă, mai veche și mai greu de explicat: trei lacuri de lângă sat, pe care, spune primăria, le folosește de ani buni un agent economic fără niciun act. TV Nord a filmat acest lucru și în primăvara lui 2026, când agentul economic scotea pește din lac chiar în plină perioadă de prohibiție. Inspectoratul pentru Protecția Mediului s-a autosesizat și a întocmit atunci un proces-verbal pentru utilizarea apei în lipsa actelor. Doar că, spune primarul, nimic nu s-a schimbat de atunci.
AURELIU BODEAN, primarul comunei Iabloana, raionul Glodeni: „Da, în total, Comuna Iabloana, noi avem 188 de hectare bazine acvatice, dintre care 94 sunt acele trei bazine de acumulare, 94 de hectare, care, conform datelor din Registru Bunorilor umobile, nu a fost solicitat dreptul de proprietate. Rămâne ca administrația publică centrală în Apele Moldovei, întreprinderea de stat după reformă, agenției Apele Moldovei după reformă, ei să întreprindă careva acțiuni și să vedem care este situația, pentru că la ziua de azi este o problemă foarte serioasă, noi vorbim de 100 de hectare de bazin acvatic, trei bazine, care sunt la bazinul din centru satului, și la moment este o problemă că sunt niște persoane necunoscute care dețin aceste bazine, fără nici un act care le dă dreptul de deținere, folosință, arendă sau proprietate.”
Făcute la prețul actual al arendei, calculele primarului arată o pierdere anuală, pentru bugetul de stat, de peste 300 de mii de lei, bani care ar trebui să ajungă în bugetul local sau de stat, dar care, an de an, rămân în buzunarul unor oameni fără niciun drept asupra lacului. Pentru restul bazinelor, cele gestionate legal, primăria încasează totuși venituri din arendă.
AURELIU BODEAN, primarul comunei Iabloana, raionul Glodeni: „Noi aveam, la ziua de azi, acumulăm 72.000 lei pentru arendă la bazine. La noi s-a majorat prețul, 3.860 lei pentru un hectar arenda pe an și 5 ani în urmă, 6 ani în urmă, noi dublu strângeam arendă, chiar dacă prețul era mai mic, pentru că foarte multe bazine de acumulare s-au dezis oamenii de arendă, pentru că au sperat un an, doi, trei, au mai achitat arenda și au sperat că o să se acumuleze apă, dar nu se mai acumulează. Și mai sunt solicitări încă, sunt încă 8 bazine care au solicitat să rezilieze contractul anul acesta, în așa fel ca, începând cu întâi ianuarie anul 2027, să nu le mai dețină în arendă, pentru că nu au apă.”
Cine este, în realitate, acest „agent economic” fără acte, despre care vorbește primarul Bodean? Urmărind firul, am ajuns la S.A. „Frăsineț”, administrată de Nicolae Burlacu. Compania activează în domeniul piscicol și are în gestiune mai multe bazine acvatice din raionul Glodeni — nu doar la Iabloana, ci și la Ustia, Limbenii și Fundurii Noi. Contactat telefonic, Burlacu susține că, pentru iazurile pe care le administrează, compania deține toate actele necesare.
NICOLAE BURLACU, administrator S.A. „Frăsineț”: „Eu la acestea am pașapoarte la iazurile care sunt gestionate, nu ale mele, dar a societății pe acțiuni „Frăsineț”. – Am înțeles. Întrebarea este următoare. La cadastru nu apare cine este proprietarul. Asta și-a fost întrebarea? Când s-au făcut pașapoartele, domnule Dorin, când s-au făcut pașapoartele, în baza certificatelor luate de la cadastru. Și sunt eliberate de la Apele Moldove. Deci, dumneavoastră, achitați impozite la Apele Moldove, să înțelegem. Noi achităm impozitele, pe funciar, la primăriile, unde se află pământurile. Așa. La toate primăriile, începând Ustia, Limbeni, Fundurii Noi, și așa mai departe, Iabloana. La toate primăriile, noi achităm funiciarul. Așa. Impozitul pe pământ. Restul, impozite, e clar că restul, le achităm la inspectorat fiscal.”
Convorbirea telefonică cu Burlacu mai relevă însă un detaliu care nu apare în declarația sa despre „pașapoarte” și acte în regulă: administratorul recunoaște că a fost amendat de autoritățile pentru protecția mediului chiar la Iabloana, tocmai pentru lipsa unei autorizații de folosire a apei — un document diferit de certificatul cadastral pe care îl invocă drept „pașaport” al bazinului.
NICOLAE BURLACU, administrator S.A. „Frăsineț”: „Autorizare la apă nu a fost, iaca care nu, nu a fost. Dar am avut de-astea. Am plătit amenda.”
Ca să înțelegem dacă Iabloana e un caz singular sau doar primul dintr-un tipar mai larg, am mers la marginea municipiului Edineț, la lacul cunoscut localnicilor sub numele de Bercu, sau „Berchina”. La începutul lunii august, când am realizat filmările, am discutat cu câțiva pescari aflați pe mal despre condițiile de pescuit — dar și despre cine, de fapt, administrează lacul.
„— Ați prins ceva? — Este. — E bine, pentru câteva tigăi. Doream să vă întrebăm care sunt condițiile ca să pescuiești la acest lac? — Achiți 450 de lei și atât. — Pe an? — Da. — Dar lacul al cui este, cui aparține? — De la Chișinău, Marcel, fost polițist, el este mai mare, dar așa, de la Chișinău.”
„Băieții au bilet, anterior și eu achitam și luam acest bilet. — Dar de unde? — Eu… — Nu, biletul de unde? — Șeful ne dă, cu peștele, inspectorul, din deal.”
Lacul are, potrivit informațiilor obținute de TV Nord, o suprafață de aproape 40 de hectare și ar fi administrat de A.O. Societatea Vânătorilor și Pescarilor din Republica Moldova, Subdiviziunea Teritorială Edineț. Am mers la sediul subdiviziunii, dar am găsit ușa încuiată. La telefon, am discutat cu Marcel Simon, care s-a prezentat drept specialist în studiul vânatului al secției teritoriale Edineț a Societății Vânătorilor și Pescarilor din Republica Moldova.
MARCEL SIMON, Societatea Vânătorilor și Pescarilor din Republica Moldova, ST Edineț: „Vreau să întrebăm despre lacul Berchea, sau Berchina, cum se mai numește, de la Edineț. Am înțeles că e în posesia societății vânătorilor și pescarilor? — Până când e în posesia societății, dar în 2023 a ieșit o hotărâre de Guvern care a fost anulată, aceea e hotărârea sovietică, decum că el este a societății vânătorilor. La momentul dat, până când nu e altă hotărâre, cui nemijlocit el se dă, noi ne mai folosim de dânsul. Dar juridic, de acum se poate de spus că nu e al nostru. — Adică oamenii în continuare merg la pește acolo? — Da, merg la pește până când asta e, dar așteptăm cui, că la administrația publică locală, că la Apele Moldovei, nu se știe care hotărâre o să fie.”
Primarul municipiului Edineț, Constantin Cojocaru, susține că cel mai mare lac din zonă continuă să fie folosit de Societatea Vânătorilor și Pescarilor fără un temei legal, în timp ce administrația locală nu îl poate nici gestiona, nici valorifica.
CONSTANTIN COJOCARU, primarul municipiului Edineț: „Practic cel mai mare lac al nostru, Bercu, care, încă de pe timpurile când era la putere un anumit partid, de către fostul președinte, Voronin, a fost oferit, așa, de dragul oferirii Asociației Pescarilor și Vânătorilor. Este problematic astfel de lacuri. Știu că au fost mai mulți primari care s-au plâns, Parlamentul a luat și o poziție, dar au primit și o lege, ca ele să fie retransmise administrației publice locale, dar, până la moment, nu este un mecanism, cam cum s-ar fi tot întâmplat. Cel mai important este că Asociația Pescarilor și Vânătorilor, fiind asociații obștești, practic sunt non-profit. Și, până în ziua de astăzi, iată douăzeci de ani de primar, pentru lacul respectiv, nu vine niciun ban în buget, doar datorită faptului că au fost incertitudinile politice, de timpul care au fost. Chiar dacă noi vedem că de acolo se scoate regulat pește, se duc mașinile cu pește de acolo, se face pescuit cu plată, etc., etc., sper că se va face, cât mai repede în baza legii recent primite.”
Cojocaru mai spune că primăria a vrut să amenajeze o plajă pe malul lacului Bercu și să acceseze fonduri dedicate unor astfel de proiecte. Cererea nu a putut fi depusă, pentru că administrația locală nu a putut dovedi că lacul îi aparține. Între timp, spune primarul, localnicii merg în continuare la scăldat și la picnic pe mal — iar unii îl critică pentru starea lacului, deși, formal, acesta nu se află în gestiunea primăriei. Deși autoritățile locale spun că au încercat în repetate rânduri să preia lacul în gestiune, procedura bate pasul pe loc.
CONSTANTIN COJOCARU, primarul municipiului Edineț: „Am încercat pe diferite căi, s-a mișcat în situația, mai ales anul trecut, când s-a venit cu inițiativa legislativă, că ele să ne revină. Dar până în ziua de astăzi, nu există o mecanism de transmitere și încă nu s-a început procedura de transmitere. De aceasta beneficiază șmecherii care se ascund sub diferite asociații obștești. Și, în general, nu pot înțelege cum poate fi o asociație obștească, asocierea pe principiul pescuitului și vânătoritului. Nu e chiar… E cam anormală lucrul ăsta. Poți să te asociezi, numai nu în formula de a deține bunuri publice, care nici nu s-au fost transmite, cel puțin de consiliile locale. Este o problemă pentru Republica Moldova și sper ca cât de curând se facă lumină.”
În timp ce primarii numără pierderile, la Chișinău se pregătește o schimbare. Ministerul Mediului anunță, într-o postare pe Facebook, reguli noi pentru arenda lacurilor. Ministrul Gheorghe Hajder promite că noile prevederi vor elimina contractele dezavantajoase pentru stat și vor obliga arendașii să aibă grijă de bazinele pe care le folosesc. Am vrut să aflăm, direct de la minister, ce va însemna concret această schimbare, așa că am solicitat un interviu. Timp de aproape două săptămâni, nu am primit niciun răspuns din partea Ministerului Mediului. Așa că am fost nevoiți să ne limităm doar la declarația publicată pe Facebook de către oficial.
GHEORGHE HAJDER, Ministrul Mediului: „Punem arendașii de lacuri la respect și îi facem să plătească un preț corect și să îngrijească lacurile pe care le utilizează. Cred că în fiecare sat există câte un arendaș care se comportă de parcă iazul ar fi al lui și mai mult de atât plătește o arendă mizeră stabilită acum 15-20 de ani. Când am venit la Ministerul Mediului, am văzut că toate lacurile statului sunt date în arendă pe 10 de ani, cu prețuri stabilite încă în anul 2007-2008. Și mai grav de atât, multe nu sunt îngrijite corespunzător sau poate chiar deloc. Ce am făcut noi? Am actualizat suma contractelor de arendă și deja se va calcula în funcție de mărimea lacurilor, mărimea barajului și alte caracteristici ale lacului. Mai mult de atât, am revizuit și toate condițiile contractului astfel încât să fie întreținute corect.”
Dar administrarea și arenda nu sunt singura problemă. Există o amenințare mai veche și mai greu de rezolvat prin lege: seceta. Potrivit Instituției Publice Administrația Națională „Apele Moldovei”, aproape un sfert din iazurile țării sunt secate sau pe cale să sece. Este o cifră calculată încă din 2019. Iar imaginile filmate în vara lui 2026, în nordul țării, arată că fenomenul nu doar că nu s-a oprit, ci se extinde.
AURELIU BODEAN, primarul comunei Iabloana, raionul Glodeni: „Aici cândva era un bazin de 6 hectare. Aici în spate chiar avem și un izvor de 8 metri adâncime, care cred că de 8-10 ani este deja uscat. Se vede că nu mai are apă foarte de mult. Deci dacă izvorul de așa adâncime în coada Iazului este sec, evident că aici apă de grabă nu o să mai fie. Este o problemă pentru comunitatea, pentru primărie, că oamenii care au deținut aceste bazini în arendă, ei s-au refuzat pentru că apă nu-i, nu are niciun sens, a rămas doar stuf și după cum se vede o zonă umedă. Dar nu se acumulează nici peste iarnă apă absolut deloc. Și sunt așa bazine, avem în ultimii 10 ani 16 care au secat, din 34.”
Iabloana nu e un caz izolat sau primul pe care l-am găsit. La Sofia, în raionul Drochia, sunt 20 de lacuri. Unele mai au apă. Multe altele sunt secate sau pe cale să sece. Explicația primarului este aceeași: secetă și lipsă de bani.
VEACESLAV MAGALEAS, primarul satului Sofia, raionul Drochia: „Eu consider că e un lucru benefic pentru localitatea, pentru că iazurile atrag ploile în localitate, pentru animale e o sursă de adăpat vitele, inclusiv poate și o zonă de agrement, dar avem și iazuri cu părere de rău, care au secat în ultima perioadă, cu situația climatică care este și arșița în zona noastră, o parte din iazurile au secat și urmează să facem lucrări, să facem lucrări de decolmatare, de curățări, dar prima ce trebuie să facem, să facem identificarea surselor de apă, adică mă refer la izvoarele, să le curățăm.”
Situații la fel de sumbre am găsit și în alte localități din nord. Comuna Risipeni, din raionul Fălești, are peste 12 lacuri, iar realitatea de pe teren seamănă izbitor cu ce am văzut deja, iazuri secate sau pe cale să sece. Primarul spune că soluția există, dar depinde de bani pe care nu-i are. În 2025, Dmitri Mosoreti a depus o cerere de finanțare la Fondul Național pentru Mediu. Până azi, așteaptă un răspuns.
DMITRI MOSORETI, primarul comunei Risipeni, raionul Fălești: „Am aplicat la Fondul Național pentru Mediu apelul de proiecte lansat cu privire la decolmatarea bazinelor acvatice. Suntem în așteptare. În anul 2025 a fost depus cererea de finanțare. Sperăm că ușor se ne vină rândul și nouă să putem accesa aceste fonduri ca să rezolvăm această problemă. Cu atât mai mult că acest bazin se află în preajma localității, el este o problemă destul de mare. Miros urât, disconfort pentru cetățenii, animalele nu au unde să fie adăpate. În general în localitatea noastră problema bazinelor acvatice este foarte deplorabilă.”
„A fost vre-o 3 ani secetă și secetă și a scăzut, a fost iazul hăt, dar acum, nu-i. Dacă o să fie așa secetă o să se evapore toată și nu o să fie deloc, este un iaz în partea cealaltă, este uscat, celălalt din partea cealaltă este tot uscat, dacă nu este ploaie, nu este de unde, izvoarele toate au secat.”
„Doamne, Ferească Dumnezeu, aici au fost aceste iazuri până la coada iazului, până la acei stâlpi și de la vale în partea cealaltă la fel au fost două iazuri, la deal la Bocșa un iaz, dacă nu-i apă, nu-i…, dacă s-a dus apa până la 3 metri în pământ, de unde poate fi.”
Am verificat lista proiectelor aprobate pentru finanțare din Fondul Național pentru Mediu, la apelul din 2024 dedicat resurselor de apă. Doar 4 localități din toată țara au primit undă verde, printre ele, Făleștii Noi, tot din raionul Fălești. Aici, decolmatarea lacului este deja în plină desfășurare.
VLADIMIR BEJENARI, primarul comunei Făleștii Noi, raionul Fălești: „Ne aflăm în comuna Făleștii Noi, dar mai exact pe malul lacului care este deja în decolmatare, mai bine zis un proiect care este în implementare, finanțat de Fondul Național de Mediu, un proiect de decolmatare a acestui bazin acvatic în sumă de 5 milioane și iată-ne că lucrările merg în toi, practic antreprenorul ne-a asigurat, ne-a dat o garanție că în timp de o lună, o lună și jumătate acest bazin acvatic să fie deja dat în exploatare.”
Am cerut un răspuns și de la Administrația Națională „Apele Moldovei”. Instituția recunoaște, fără ocolișuri, că nu are încă o imagine completă asupra tuturor iazurilor și lacurilor din țară — inventarierea e tot în desfășurare. Recunoaște și că, până în 2026, nu a existat nicio metodologie unică pentru calculul arendei, iar noile reguli au fost aprobate abia acum. Din cele 58 de lacuri inspectate tehnic până la acest moment, 34 sunt într-o stare satisfăcătoare, 16 mai au nevoie de reabilitare, iar 8 sunt complet secate sau scoase din uz. Pentru 2026–2028, statul promite reparații la alte șase lacuri de acumulare.
Potrivit acelorași date, Republica Moldova are, în total, aproximativ 7.000 de lacuri și iazuri, care ocupă circa 50.000 de hectare. Cât ar putea încasa statul și autoritățile locale din valorificarea tuturor acestor suprafețe nu poate fi calculat printr-un tarif unic — plata diferă în funcție de caracteristicile fiecărui bazin. Dar dacă am face un calcul orientativ, aplicând tariful de referință folosit la Iabloana — 3.860 de lei pe hectar, pe an, putem presupune că statul ar pierde anual 193 milioane de lei.
Fii mai aproape de echipa TVN.md. Vino pe canalul nostru de Telegram și Instagram. Dacă dețineți informații suplimentare, nu ezitați să ne contactați.
