Irina Niciporeanco s-a refugiat din Ucraina, regiunea Cercasî în RM.
IRINA NICIPOREANCO, refugiată: „Mă numesc Niciporeanco Irina, eu sunt din Ucraina, regiunea Cercasî, am venit în 2022 aici în casa bunicului ca refugiată, pentru că la noi s-a început războiul. Noi am venit în luna aprilie, pe 7 aprilie noi am venit, după o lună cum a început războiul.”
Trăiește în casa bunicilor, din satul Bezeda, raionul Briceni
IRINA NICIPOREANCO, refugiată: „A ieșit Coșovii în transmisiune directă și a spus că malul stâng este bombardat, așa a fost la noi, eu mi-am luat copiii și am plecat, a fost greu și gazul era scump și nu se putea de găsit, și benzina, dar am mers și copiii nu au mai stat închiși în subsol, timp de o lună am trăit greu, ne ascundeam în subsoluri când auzeam sirena, era întuneric, ferestrele erau acoperite, contoarele se defectau, era strașnic, copiii nu dormeau.”
Oamenii din localitate au ajutat-o să revină la o viață normală
IRINA NICIPOREANCO, refugiată: „Adaptarea a fost grea, dar aici oamenii sunt ospitalieri, chiar de la început s-au comportat frumos cu noi, școala ne-a ajutat ca să încadrăm copiii, primăria la fel s-a implicat pentru că noi eram pe online în Ucraina, dar eu am spus că copiii trebuie să meargă la o școală normală pentru ca să aibă tot.”
Pentru a-și întreține copiii, a deschis un atelier pentru reparația hainelor
IRINA NICIPOREANCO, refugiată: „Această profesie am învățat-o în Ucraina, eu acolo coseam acasă pentru oameni, apoi am plecat și am studiat, pentru că eu nu primeam bani pe copii, eu am 9 clase și pe mine m-au îndrumat să merg să învăț. Eu am mers să învăț și în acest an eu voi apăra diploma de studii, la fel este online, mă conectez cu profesorii, le arăt ce am eu și au spus că acolo vor face pentru mine, eu le înregistrez video și le arăt ce fac eu aici. Pentru copii, trebuie să nu stau pe loc, trebuie să cresc copiii, dar să nu mă accentuez pe ceea ce se petrece, trebuie să trăim. Cos draperii, repar hainele, din haine vechi fac haine noi, comenzi de la zero încă nu am”.
Tatăl celor cinci copii nu o ajută cu nimic
IRINA NICIPOREANCO, refugiată: „Noi 10 ani am locuit împreună și ne-am despărțit, demult nu mai suntem, toți copiii sunt de la el, dar mai mult nu vreau ca să ne supere cineva. Desigur că este greu, tu ești și mamă și tată, și medic, și educator, desigur este greu.”
Asociația Demos din Edineț i-a procurat Irinei o mașină de cusut
IRINA NICIPOREANCO, refugiată: „Ne-au ajutat mult, diferite activități cu fetița, când nouă ne era greu ei ne-au ajutat cum au putut, cu produse alimentare, tehnică, sunt foarte recunoscătoare că așa este.”
„Fiecare șansă, este o șansă pentru viitor.”
Fii mai aproape de echipa TVN.md. Vino pe canalul nostru de Telegram și Instagram.
