Pentru Inna Josan, a-și cere drepturile a însemnat să învețe să le apere și în instanță. După concediere, și-a folosit cunoștințele profesionale pentru a contesta decizia și a reveni la muncă. A pregătit documente, a susținut procese și a continuat chiar și atunci când efortul îi consuma timpul, banii și energia. Astăzi, șefa adjunctă a Direcției Resurse Umane din cadrul Primăriei Bălți vorbește despre perseverență, încredere în propriile competențe și curajul unei femei de a cere respectarea drepturilor sale.
INNA JOSAN, șefă adjunctă a Direcției Resurse Umane din cadrul Primăriei municipiului Bălți: „Am observat așa o tendință că dacă o femeie pune întrebări, este considerată o femeie conflictuală. Dacă femeia tace, este cuminte. Dacă o femeie își cere drepturile în instanță, atunci această femeie este foarte problematică. În așa fel, nu aș spune cu certitudine că este vorba doar de faptul că sunt o femeie. Dar că sunt o femeie care pune întrebări, da.”
Inna a ales să pună întrebări și să caute răspunsuri în lege. Cunoștințele din domeniul resurselor umane au ajutat-o să își susțină poziția.
INNA JOSAN, șefă adjunctă a Direcției Resurse Umane din cadrul Primăriei municipiului Bălți: „Nu am avut niciodată acest moment, pentru că știam foarte bine că adevărul este de partea mea și cunosc foarte bine legislația. Însă, pe tot parcursul timpului, mi-a luat foarte mult resurse faptul că urma să scriu referințe, urma să scriu comentarii, toate legate în instanța de judecată. La acel moment aveam în jur de 11 dosare în instanță. Respectiv, toate din ele și-au asumat timp, resurse, inclusiv bani și nervi.”
Perseverența a avut și un cost personal. Acasă, Inna era în continuare mamă, soție, soră și fiică, iar grijile legate de serviciu o însoțeau și în familie.
INNA JOSAN, șefă adjunctă a Direcției Resurse Umane din cadrul Primăriei municipiului Bălți: „Evident că acest lucru m-a afectat foarte mult în condiția în care, în primul rând, sunt soție, sunt mamă, sunt soră, sunt fiică a cuiva și nu poți să lăsa problemele din primărie, să le lași după ușă și să nu le duci acasă. Într-un fel, îmbinarea aceasta de viața profesională cu cea personală m-a afectat foarte mult.”
După o perioadă dificilă, Inna a revenit la locul de muncă în urma unei hotărâri judecătorești. Își amintește și astăzi emoțiile primei zile.
INNA JOSAN, șefă adjunctă a Direcției Resurse Umane din cadrul Primăriei municipiului Bălți: „Prima zi de muncă a fost una destul de emoționantă, aș spune eu, pentru că una este să ieși din primărie ca un specialist care a pierdut și alta este să revii ca un specialist, un angajat, un funcționar public, care au reușit prin timp să-și apere drepturile și să-și cumva să-și demonstreze valorile personale și profesionale. Și totuși sunt mândră că am revenit în postura pe care o dețin la moment în calitate de funcționar public care a câștigat, pentru că legea este scrisă pentru toți egal.”
Din această experiență, Inna a păstrat convingerea că femeile trebuie să aibă încredere în pregătirea lor și să își susțină vocea.
INNA JOSAN, șefă adjunctă a Direcției Resurse Umane din cadrul Primăriei municipiului Bălți: „Le-aș recomanda femeilor să aibă curajul să nu tacă, să semnaleze orice care abuz,orice care discriminare, hărțuire la locul de muncă. Să-și păstreze valorile personale și profesionale în favoarea sa, pentru că conducătorii unei instituții sunt niște oameni temporari, iar valorile pe care le-ai tu personale și în condiția în care știi că ești corect și exerciți atribuțiile coerent, corect și cu demnitate ar trebui să prevaleze pentru noi mult timp înainte. Asta ar demonstra că suntem totuși profesioniști.”
Povestea Innei Josan readuce în atenție importanța respectării drepturilor femeilor la locul de muncă. Experiența sa arată cât de important este ca fiecare femeie să își poată face vocea auzită, fără teama de intimidare sau discriminare.
