Pentru satul Pelinia, 14 octombrie nu este o zi oarecare. Este hram de Acoperământul Maicii Domnului, una dintre cele mai iubite sărbători ale toamnei, pe care o țin astăzi mai multe localități din Republica Moldova. Oamenii din sat au venit la biserică cu aceeași rugăminte, ca Maica Domnului să le ocrotească familiile și casele.
„Este Maica Domnului, cea mai scumpă și cea mai înaltă, ea ne acoperă toată vremea de tot ceasul cel rău și de toate primejdiile.”
Pentru mulți dintre cei veniți la slujbă, ziua de hram începe cu o rugăciune pentru cei dragi. Oamenii spun că Maica Domnului este ocrotitoarea la care aleargă în vremuri grele și care le aduce liniște și speranță.
„Ne rugăm la Măicuța Domnului să ne ocrotească, să ne acopere cu acoperământul sfânt al ei și să se roage Domnului Isus Hristos pentru noi păcătoșii, să ne miluiască și mulțumim și să ne rugăm la Măicuța Domnului că ea este cel mai scump.”
Sărbătoarea are la bază o istorie veche de peste o mie de ani. Potrivit tradiției ortodoxe, în secolul al X-lea, la Constantinopol, într-o vreme de mare primejdie pentru oraș, Fecioara Maria s-ar fi arătat în biserica din Vlaherna. Ea s-ar fi rugat pentru oamenii adunați acolo și și-ar fi întins peste ei acoperământul – un văl, semn al ocrotirii.
MELCHISEDEC BOICO, cleric la biserica Sfântului Ierarh Nicolae, satul Pelinia, raionul Drochia: „Această sărbătoare are o însemnătate foarte mare pentru noi creștinii ortodocși. După cum ne arată sfânta tradiție și acatistul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, vedem că în această zi venind Preasfânta Născătoare de Dumnezeu în biserica din Vlaherna, se ruga pentru poporul care era într-un necazuri și într-o toate neplăcerile sale. Și vedem cum ne arată tradiția că Sfântul Andrei și Sfântul Epifanie au înțeles și au cunoscut că este Maica lui Dumnezeu care se ruga pentru poporul și căzând în genunchi s-a rugat cu umilință, iar poporul a zis de unde nouă această cinste ca să vină Maica Domnului nostru aici la noi.”
Pentru Pelinia, ca pentru multe sate din Moldova, hramul rămâne nu doar un prilej de rugăciune, ci și de revedere: după slujbă, sărbătoarea continuă, după tradiție, acasă, la masa de hram, cu rude și prieteni veniți să cinstească ziua satului.
