Patru copii, un singur părinte și zile care încep și se termină în fugă. Andrei Cotruța, din satul Mărăndeni, raionul Fălești, își crește singur cei patru copii, după despărțirea de soție. La început, cu el au rămas doar cei doi mai mari. Ulterior i-a luat acasă și pe cei mici, după ce a fost contactat de asistența socială. Acum își împarte ziua între serviciu, grădiniță, lecții și treburile casei. Recunoaște că nu îi este ușor, dar spune că, pentru copiii lui, este gata de orice sacrificiu.
Este ora patru și jumătate. Andrei lasă lucrul și pornește în grabă spre grădiniță. Nu-și permite o zi întreagă de muncă, trebuie să ajungă la timp după cei doi mezini, Sebastian și Taniușa. Când îl zăresc, cei mici îi aleargă în brațe. Sunt clipele pe care le așteaptă toată ziua și care, mărturisește, îi aduc uneori lacrimi în ochi.
ANDREI COTRUȚA, părinte: „E greu că nu poți lucra ziua deplină. La ora 10 încep lucrul și la patru jumătate las lucrul și vin într-un suflet la grădiniță să-i iau pe acești mici. Ei, când mă aud: „Tata, tata!”, sunt tare bucuroși, îți dau lacrimile pe obraz. Când îi auzi: „Tata, tata!”… Asta e cea mai mare bucurie la un părinte care înțelege și care are inimă de părinte.”
Viața familiei s-a schimbat în urmă cu aproximativ un an, când Andrei s-a despărțit de soție. Cei doi copii mai mari – Andrian, de opt ani, și Maria, de șapte au rămas cu tatăl. Cei mici, de cinci și aproape patru ani, au rămas cu mama.
ANDREI COTRUȚA, părinte: „Noi am fost despărțiți un an în urmă, și doi copii, judecata a hotărât să rămână cu mine, cei mai mari, Andrian și Maria. După un timp, judecata a hotărât ca acești mai mici, Sebastian și Taniușa, să fie cu mama. Nicio problemă: eu o să am grijă de doi și tu de doi.”
Înțelegerea nu a durat mult. Potrivit lui Andrei, într-o zi a fost anunțat de autorități că fosta soție plecase și îi lăsase pe cei mici în grija bunicii. Dacă tatăl nu-i lua acasă, copiii urmau să ajungă într-o altă familie. Andrei nu a stat pe gânduri. De atunci, toți patru cresc împreună, sub același acoperiș, iar fiecare zi e o probă de rezistență. Cei mari merg deja la școală și se descurcă mai ușor. Cei mici, însă, au nevoie de el la fiecare pas. Uneori oboseala îl copleșește, dar spune că nici nu se gândește să renunțe.
ANDREI COTRUȚA, părinte: „Acum, puțin, oleacă e mai grea situația. Ei sunt mai micuți, de grădiniță amândoi. Lecții… Seara vin – lucrez de la ora 10, vin la ora 5, termin munca, să reușesc să-i iau de la grădiniță – și vin acasă iarăși. Spălăm rufe, mâncare, lecții. E foarte greu. Cu 4 copii, unul singur, și tată, și mamă. Dar nu mă dau bătut, pentru că sunt copiii mei. Pentru dânșii îmi dau viața, că acesta e viitorul nostru.”
Grijile nu se termină când se închide ușa casei. Banii câștigați dintr-un program de lucru redus nu ajung mereu pentru facturi, haine și încălțăminte pentru patru copii. Iar odată cu frigul, pe lista de griji apare încă una: lemnele de foc pentru iarnă.
ANDREI COTRUȚA, părinte: „Buzunarul nu prea ajunge la comunale, cu lumina… De îmbrăcat trebuie… Cu sezonul rece, degrabă se apropie și trebuie lemne de foc.”
Chiar dacă viața l-a pus în fața unor încercări grele, Andrei spune că nu și-a pierdut speranța. Își dorește să-și vadă copiii sănătoși, să-i poată ține la școală și să le ofere șansa unui viitor mai bun. Cei patru sunt motivul pentru care merge mai departe, oricât de grea ar fi ziua. Iar mâine, la patru și jumătate, va lăsa din nou lucrul și va porni într-un suflet spre grădiniță acolo unde două voci mici îl vor striga: „Tata, tata!”
