Cununia religioasă este una din cele şapte Sfinte Taine ale Bisericii, prin care un tânăr şi o tânără, de aceeaşi credinţă, ortodoxă, se unesc de bunăvoie în faţa Sfântului Altar, pentru a convieţui până la moarte, în vederea naşterii şi creşterii de copii.
Pentru ca Taina Sfintei Cununii să fie bineprimită şi să rodească duhovnicește în viaţa noii familii, mirii sunt chemaţi să se pregătească pentru primirea ei şi să lucreze toată viaţa împreună, iar o dată cu Nunta să primească darul de prunci ca o urmare firească a iubirii și să nu se ferească de aceasta, reducând căsătoria doar la o plăcere trupească. De aceea vă prezentăm aici câteva învățături practice, precum și condițiile canonice sau bisericești, izvorâte din învățătura creștină practicată de secole.
Slujba Logodnei și a Cununiei se face în naos, adică în mijlocul Bisericii, înaintea unei mese pe care se aşează Sfânta Evanghelie, cununiile, Sf. Cruce, sfeşnice cu lumânări și inelele de logodnă. Mirele stă în dreapta, ca unul care este capul familiei, iar mireasa la stânga lui, lângă inima lui, ca una care a fost făcută de Dumnezeu din coasta bărbatului, datorându-i acestuia ascultare.
Logodna (cuvânt grecesc, care înseamnă „a-ți da cuvântul”) e rânduită ca introducere sau pregătire a Nunții. Biserica binecuvântează această veche datină printr-o slujbă scurtă, premergătoare Nunții sau Cununiei. Partea cea mai importantă a slujbei Logodnei e punerea inelelor pe degetele logodnicilor de către preot și apoi schimbarea acestor inele de către naşi.
Atât la Logodnă cât și la Cununie, mirii sunt însoțiţi de naşi (nuni), ca martori și garanți ai acestei uniri duhovnicești.
Cel mai important moment al slujbei este punerea cununiilor: preotul face de trei ori semnul crucii cu cununiile peste fețele mirilor, rostind de fiecare dată cuvintele: „Se cunună robul (roaba) lui Dumnezeu (numele) cu roaba (robul) lui Dumnezeu (numele), în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”, apoi le pune pe capul lor, întâi al mirelui și apoi al miresei.
Rolul și datoria nașilor la cununie sunt similare cu ale nașilor de botez. Ei sunt martori și garanți ai temeiniciei făgăduințelor făcute de viitorii soți unul față de altul și ai trăiniciei legăturii pentru tot restul vieții. De aceea ei pun mâna pe cununii, atât atunci când sunt puse pe capul mirilor, cât și atunci când sunt luate. De regulă ei sunt aceleași persoane care au fost nași la Botez, sau urmașii lor și trebuie să fie ortodocși și cu bună viețuire creștinească, purtându-se față de miri ca niște părinți și învățători ai lor. Naşii sunt primii care intervin atunci când apar neînţelegeri în familie pentru a salva unitatea şi trăinicia ei.
Condițiile canonice (bisericești) pentru căsătorie:
- Cei doi tineri care vor să se cunune unul cu altul, nu trebuie să aibă între ei nici un fel de rudenie trupească (de sânge) sau duhovnicească. Cununia între rude este oprită cu desăvârșire de Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe, inclusiv între verii de gradul II.
- Căsătoriile nu pot fi făcute în orice zi, de aceea trebuie să se țină seama de zilele de post și zilele marilor sărbători (a se vedea indicațiile de mai jos).
- Mai înainte cu câteva săptămâni de cununia religioasă, cei doi tineri împreună cu nașii lor sunt datori să se spovedească, ca prin post și rugăciune să se pregătească pentru Sfânta Împărtășanie.
- Nașii mirilor trebuie să fie creștini ortodocși cununați, buni, iubitori de Biserică, capabili să învețe și să povățuiască pe calea cea bună a dreptei credințe pe finii lor.
- Părinții celor doi tineri trebuie să se învoiască la căsătoria copiilor lor. Căsătoriile făcute fără voia părinților nu aduc bucurie copiilor și sunt oprite prin canoane de către Sfântul Vasile cel Mare (canoanele 38, 40 și 42).
- Cei doi tineri trebuie să se iubească și să se învoiască a se casatori unul cu altul, căci dacă se căsătoresc fără voia lor, la îndemnul părinților sau pentru câștiguri materiale, această nuntă nu poate dăinui și nu este plăcută lui Dumnezeu.
Slujba Nunții se face numai in biserică, deoarece Cununia este una din cele şapte Taine bisericești, adică slujbele cele mai importante, care se fac doar în casa lui Dumnezeu. Comunitatea se adună în lăcașul de rugăciune pentru a spori iubirea în comun, adică a împărtăși bucuria cu toată obştea credincioşilor, după cum întreaga comunitate ia parte și la necazurile și durerile fiecărui membru al ei. Săvârșirea Cununiei în case particulare sau în alte locuri este îngăduită la mare nevoie şi din motive bine întemeiate, cu binecuvântarea episcopului locului.
Fii mai aproape de echipa TVN.md. Vino pe canalul nostru de Telegram și Instagram.
