„Pomul nu mai dă rod, pământul nu mai ține apă” – povestea lui Lilian și livada care dispare
Într-o zi toridă de iulie, în satul Mărculești, Lilian Răcilă, un agricultor de 38 de ani, pășește printre rândurile de meri cu fruntea brăzdată de griji. Îmbrăcat într-un tricou, o pereche de pantaloni în tonul tricoului și bocanci, își privește livada de parcă ar fi la capătul unei bătălii. Din cele cinci hectare de meri, mai multe de jumătate sunt compromise. „Mărul e mic, fără vlagă, roada nu s-a legat… A fost secetă, nu a fost iarnă, nu a fost apă…”, oftează.
LILIAN RĂCILĂ, agricultor: „Chiar să luăm ultimii 10 ani, noi nu avem iarnă, dacă înainte mai ploua, mai era și oleacă de zăpadă, chiar și anul ăsta să luăm, putem să umblăm în ghete albe toată iarna, a fost uscat, astea sunt consecințele. Iarna are nevoie de zăpadă, să se tragă umiditate în pământ, să se îmbibe, totul este uscat, cum este acum, așa a fost și iarna. Pomul, da se duce mai adânc (n.r când plouă), dar el oricum suferă, pentru că în stratul de jos noi avem ani de-a rândul când nu avem umiditate nu se duce stratul de doi, doi metri jumătate să fie umiditate.”
Lilian cultivă pământul de ani buni. Pe lângă cele cinci hectare de livadă, prelucrează și 100 de hectare de teren arabil, în mare parte luate în arendă. Dar în ultimii ani, seceta i-a lovit dur: „Anul trecut am pierdut 95% din porumb, 65% din floarea-soarelui, grâul la fel. La măr, am pierdut tot. Pomii n-au avut umiditate în august, fără muguri, fără rod.”
LILIAN RĂCILĂ, agricultor: „Pe viitor cred că, vom defrișa. -Va fi greu? Nu, vom defrișa livada. -De ce? Condițiile climaterice, sortimentul mai multe aici. Piața, prețul, piața de desfacere, mai multe se leagă. Acum, ultimii ani din cauza secetei mărul este mai mărunt, numai pentru suc. Da, noi am defrișat, noi am mai avut livadă și s-a defrișat, cred că nu numai noi, în Moldova multe livezi s-au defrișat. Tare mare, oameni practic, este deficit mare de brațe de muncă.”
Livada lui este una dintre sutele afectate în nordul Republicii Moldova. În 2025, înghețurile și seceta au distrus până la 91% din recoltă în unele zone, potrivit Asociației Moldova Fruct. Iar viitorul nu arată mai bine: „Poate o defrișăm. N-are rost să bagi bani în ceva ce nu mai merge. Condițiile climaterice, piața, prețul…”, spune Lilian cu o sinceritate dureroasă.
Temperaturile cresc, solul se stinge
Datele Serviciului Hidrometeorologic de Stat confirmă temerile agricultorilor. Dacă în perioada anilor 1991–2020 temperatura medie anuală în nordul țării era de maxim 9,5°C, în perioada 2021–2040 ea va urca la 11,5°C, adică cu 2°C. Umiditatea solului a atins cote alarmant de joase în iulie 2024, coeficientul hidrotermic era de 0,4 – semn clar de secetă extremă. În februarie 2025, zăpada a lipsit, rezervele de apă din pământ nu s-au refăcut.
sursa: Serviciul Hidrometeorologic de Stat
Doctorul habilitat Boris Boincean, din Centrul „Selecția”, municipiul Bălți, explică gravitatea situației:
BORIS BOINCEAN, Doctor habilitat, IP CCC „Selecția”, mun. Bălți: „La noi sistemul de agricultură acum este bazat în mare măsură pe faptul că noi compensăm lipsa asolamentelor cu exces de chimie, îngrășăminte, pesticide, arătură, ceea ce duce la distrugerea fertilității solului, adică, în afară de producție la ce ne orientăm mai mult acum în agricultură acum, în afară de producție și profit este foarte important restabilirea fertilității solului, adică materia organică, humusul pe care îl rupem din sol, dacă nu schimbăm modul de a face agricultura, iar agricultura necesită o transformare radicală în Republica Moldova, dacă nu schimbăm, atunci situația va fi tristă pe viitor.”
„Trăim de azi pe mâine” – Grigore și lupta pentru fiecare bob de grâu
În zori de zi, pe 17 iulie, cerul de deasupra satului Rădulenii Vechi era greu de nori, iar pământul încă mirosea a ploaie scurtă de noapte. Pe câmp, lângă o combină ruginită, Grigore Șalamac, un agricultor de 33 de ani, își pregătea terenul de recoltare. Cu o cămașă albastră și pantaloni negri, părea mai degrabă un mecanic decât un proprietar a unei afaceri în domeniul agriculturii. Dar sub mâinile lui aspre și ochii obosiți, se citea toată povara anilor în care natura i-a fost mai mult dușman decât aliat.
Grigore muncește 300 de hectare, dintre care doar 17 îi aparțin. Restul le are în arendă, luate de la oamenii din sat. „Fiecare an ne învață ceva, dar cu seceta din ultimii ani, ne cam pune jos”, spune el cu o sinceritate dezarmantă. Anul trecut, a strâns doar 300 de kilograme de porumb la hectar — o recoltă atât de mică, încât n-a acoperit nici cheltuielile. Și totuși, l-a adunat, doar ca să-și respecte cuvântul față de oamenii cu care are contracte de arendă. „Trebuie să ne achităm cu lumea, nu poți altfel”, adaugă.
Pentru Grigore, agricultura nu e doar o afacere — e un mod de viață. Un mod în care speranța e mai importantă decât prognoza meteo.
GRIGORE ȘALAMAC, agricultor de 12 ani: „Fiecare an ne învață câte ceva, ne dă o nuanță că trebuie să învățăm ceva, că trebuie să schimbăm ceva, să mai înnoim, să vedem, tehnologii noi, să facem ca să fie bine, dar este greu, cu seceta din ultimii ani, ne cam pune jos, chiar anul trecut, am avut o secetă, foarte slab de tot cu recolta. În anii trecuți cam ne-a afectat foarte tare, porumbul, am strâns 300 de kg la hectar, l-am recoltat, numai ca să curățim terenul și să strângem să ne achităm cu lumea, pentru că avem contract cu oamenii și cât de cât trebuie să le oferim plata de arendă.”
Între credit și speranță
Pentru fermieri ca Lilian sau Grigore Șalamac din Rădulenii Vechi, realitatea agricolă a devenit o spirală a datoriilor.
„Recoltăm, vindem, ne achităm, luăm alt credit. Tot așa. Dobânzile sunt mari – 9,5% la bănci, până la 17% la microfinanțare. Dar n-ai ce face.”
În Europa, fermierii beneficiază de dobânzi de 3–4%, iar în caz de secetă, pot obține scutiri temporare. În Moldova, doar 40% dintre agricultori au acces la finanțare, iar 70% nu cunosc produsele financiare disponibile, arată datele Fondul Internațional pentru Dezvoltare Agricolă (IFAD) Moldova.
sursa: IFAD Moldova, agroexpert.md, Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova
Să cultivi în vremuri instabile: inovație versus supraviețuire.
Pe fundalul acestei crize climatice, unii agricultori caută soluții moderne. La Băhrinești, Igor Barbăscumpă a decis să se axeze pe sere.
„Am trei sere, vreau să le extind. Aici pot controla temperatura, umiditatea. În aer liber nu mai merge. Vremea e imprevizibilă – cald, frig, ploi torențiale. Fără seră, nu scoteam niciun profit.”
Igor visează la un viitor cu sere încălzite, sisteme hidroponice și producție timpurie.
IGOR BARBĂSCUMPĂ, legumicultor din Băhrinești, Florești: „Pe viitor, cred că, o să vină, cum sunt în alte țări, tot în seră, nu în sol direct, în vată, în hidroponie, vor veni timpuri, ideea este că facem sera pentru un timp îndelungat, solul cu timpul devine mai sărac și va veni timpul când vom fi nevoiți să creștem în hidroponie, în vată minerală. Mai greu, din cauza la climă și mai puțină roadă. -Era să vă gândiți să lăsați, dacă nu erau serele? Probabil da, deoarece nu ar fi fost profitul dorit. Este greu, nu este ușor, dar facem față. Vânzările nu sunt stabile, sunt persoane care poate ar vrea să vină, ideea este că mulți vor, au un venit, au profit și ar vrea să investească în ceva, dar îi este teamă și normal.”
Pe viitor, Igor Barbăscumpă își propune să modernizeze serile prin metoda încălzirii, care va spori profitul.
Tehnologiile care pot salva agricultura
În municipiul Bălți, la Institutul „Selecția”, se experimentează deja cu drone care distribuie îngrășăminte verzi. Maxim Prozorovschi, cercetător în cadrul Institutului „Selecția”, explică cum are loc acest proces.
MAXIM PROZOROVSCHI, cercetător, Institutul „Selecția”, mun. Bălți: „Astăzi noi am pus bazele unei cercetări de folosirea culturilor verzi, îngrășămintelor verzi, cu folosirea noilor tehnologii, adică a dronelor, după cum s-a putut vedea, această tehnologie ne-a permis să lucrăm în momentul în care cultura se află deja în pământ, pentru a putea provoca lăstarea culturilor de îngrășământ verde. Astăzi am folosit patru culturi, rezervorul a fost umplut cu „Vica de munte”, „Fotoliu”, „Muștar” și „Prosso”, mai departe planificăm noi cercetări cu noi amestecuri, inclusiv cu folosirea dronelor.”
Ce avem de făcut? Pașii spre o agricultură rezilientă
Totul începe de pe băncile școlii, spune Ion Bodrug, președintele Asociației pentru Dezvoltarea Comunicațiilor Electronice și Tehnologiilor Inovaționale. Viitorul agriculturii moldovenești depinde de capacitatea sistemului educațional de a forma tineri pregătiți să folosească tehnologia, dar și să înțeleagă ecologia. Nu e suficient ca un fermier să știe când să semene grâul — el trebuie să știe cum să protejeze solul, cum să analizeze datele meteorologice, cum să folosească drone, senzori și metode durabile.
ION BODRUG, președintele ACETI: „Noi am dezvoltat un concept privind crearea cluburilor ACTEC, la colegiile de agricultură din nordul țării și dotarea cu drone pentru a simula și ajuta ca elevii să îndrăgească îndeletnicire de manipulare a dronelor, dar și am elaborat un ghid ce înseamnă o dronă și cum putem să te comporți cu o dronă și ce ar trebui să faci. Tot în acest proiect, noi am dotat fostul institut Selecția din municipiul Bălți cu o dronă care poate să capteze aceste imagini în diferite spectre, asta este o dronă spectrală și o stație care o ajută să fie cât mai precisă în scoaterea acestor imagini, ea se cheamă prescurtat RTC, dar asta o ajută să fac fix o imagine de care are nevoie.”
BORIS BOINCEAN, Doctor habilitat, IP CCC „Selecția”, mun. Bălți: „Iată se vede, acest sol este lipsit de structură, adică agregații structurale care permit infiltrarea apei și acumularea apei, pe când sub vegetația naturale, uitați-vă aici sunt granule, solul este structurizat, solul este acoperit care protejat de ploi torențiale, fiindcă o picătură de ploaie este ca o bombă atomică asupra solului, el distruge structura solului, este clar că în acest caz, acest lucru este legat și de încălzirea globală, deoarece având acumularea materiei organice în sol, formarea acestor agregații structurale, acesta fixează bioxidul de carbon de atmosferă prin intermediul fotosintezei și îl fixează carbonul în sol, adică humus, aici cu părere de rău, solul nu este capabil din cauza destructurării lui, el nu este capabil să acumuleze bioxid de carbon de atmosferă. -Sunt consecințele arăturii? Consecințele arăturii, folosirea îngrășămintelor minerale. Republica Moldova este una dintre cele mai vulnerabile țări de pe continentul european la schimbările climatice. Pierderile medii anuale din cauza fenomenelor extreme de climă, cum ar fi secetă, inundații, înghețuri, se ridică la aproximativ 2,13 % din PIB. În plus, doar 11 % din teritoriu este acoperit cu păduri, mult sub media UE de 30–45 %, ceea ce reduce reziliența la inundații și secetă.”
Această activitate a fost realizată în cadrul proiectului ,,Susținem mass media independentă și publicarea conținutului de calitate în Moldova”, implementat de către ERIM (IREX Europe) în parteneriat cu Proiectul Media “Cu Sens” și finanțat de către Uniunea Europeană.
Acest material a fost realizat cu suportul financiar al Uniunii Europene. Conținutul acestuia este responsabilitatea TV Nord și nu reflectă neapărat poziția Uniunii Europene.
Fii mai aproape de echipa TVN.md. Vino pe canalul nostru de Telegram și Instagram.
