Într-o societate în care prăpastia dintre generații pare tot mai adâncă, în satul Năvîrneț, raionul Fălești firul nevăzut al coeziunii sociale țese o poveste vie. Vârstnicii transmit mai departe meșteșuguri tradiționale, în timp ce tinerii îi ajută să pășească în lumea digitală – un dialog sincer și emoționant între două lumi care nu se exclud, ci se completează.
„Cu aceste două degete ții, i-ai pe dânsul, aici mai scoți o dată, arăt și ei, iaca pe aici scoți un ochi o dată și a doua oară. Firul mai liber lasă-l și ia o dată. – Pe amândouă trag? Pe toate trei trage-le, acum. – Pe aici? Da și iarăși iei unul liber. – Numărăm să văd ce s-a primit.”
Într-o sală modestă, mâinile înțelepte ale bunicilor le arată tinerilor cum să țină acul, să numere ochiurile și să croșeteze povești. Iar în ochii tinerilor se citește curiozitatea sinceră de a învăța altceva decât ce oferă ecranele.
MĂDĂLINA CAȚER, elevă: „Foarte tare m-a atras, nici nu auzeam ce se vorbește împrejur MUSCĂ nici nu observi cum trece timpul, cine și ce vorbește, foarte captivant și deja urmează să învăț mai multe și să pot mai multe.”
DIONISIE MÎNĂSCURTĂ, elev: „Mie acest lucru îmi este chiar foarte interesant chiar și mai de mic am frecventat cercul unde doamna Andreveci Olesea chiar de mici ne-a învățat să organizăm și să croșetăm multe alte lucrări artizanale.”
Pentru vârstnici, activitatea nu înseamnă doar abilitate, ci recunoaștere, valoare și vindecare de singurătate.
LIDIA MÎȚA, pensionară: „Ne liniștim și ne regăsim aici, pentru tineri eu spun ca să nu-și caute alte ocupații, aceasta este foarte bun, telefoanele sunt bune, dar nu prea bune, aceasta este o dependență mai mare formează decât telefonul, seara când nu putem dormi, coasem câteva rânduri, mai coasem și așa cu mărgele, șovăit.”
„Puteți transmite mesaje, mesaje vocale chiar și video, puteți să sunați, avem aici în partea de sus un telefon, iaca aici și dacă apăsați. – Ia arată încă o dată. Aici în partea dreaptă. – Aici sus. Avem o cameră și un creion, la dumneavoastră este o lupă, apăsați. – Cu cine doresc să fac grupul, da? Da, și apăsați, la mine arată grup sau comunitate.”
Schimbul nu este unilateral. După ce învață să croșeteze, tinerii devin profesori în tehnologie: cum să trimiți un mesaj, să suni, să folosești aplicații.
MIRCEA BOGHIU, pensionar: „Noile tehnologii noi nu le cunoaștem, plata online, alte tehnologii precum e achitat cu telefonul mobil, chiar și de adresat, cred că este foarte bine să cunoaștem noile tehnologii ca să putem conversa.”
„Totul e bine, nu plouă, of, la noi tare plouă.”
ZINAIDA ZAHARIA, pensionară: „Noi am vrea foarte mult ca și ei să ne învețe, pentru că noi suntem la o vârstă când mai greu prindem această tehnologie.”
Întâlnirile în acest format au loc de două ori pe lună la Năvîrneț, dând naștere unei comunități în care fiecare are ceva de învățat și de oferit.
