Ivan Jitari este cunoscut de aproape fiecare bălțean. Mai bine de 20 de ani, acesta cântă pe o stradă din centrul orașului. Nu toți însă cunosc că bărbatul face acest lucru pentru a strânge bani pentru o intervenție chirurgicală prea costisitoare.
IVAN JITARI, locuitor al orașului Bălți: „Ieșim la 8, la 9, când la 10 dacă e frig tare afară și lucrăm toată ziua, dumneaei se mai duce prin piață, mă îngrijește, dacă este nevoie îmi aduce o cafea caldă, dar noi luăm cafea cu noi, făcută de acasă, că acuma este scumpă.”
Ivan are 67 de ani și primește o pensie de 4000 de lei, pentru gradul 1 de invaliditate. Bărbatul este nevăzător, iar de ceva timp a început să i se agraveze o boală a cavității bucale.
IVAN JITARI, locuitor al orașului Bălți: „Pensia este 4000, acum deja cu dotații, cu dotații cu totul, așa este 2000 eu nu știu cât este pensia. Eu nu văd deloc absolut, la mine a copt cataracta, îmi trebuie și operație, probleme nu pot de fel, dar la gură aici am mare probleme, trebuie să-mi desprindă buza de la gingie. Buza nu se umflă, nu-mi dă voie, nici dicția nu este bună și aici la barbă mi-a crăpat.”
Bărbatul câștigă cel mult 500 de lei pe zi. Din banii adunați bărbatul speră să meargă la operație. Iar dacă îi mai rămân bani să își cumpere o căsuță.
IVAN JITARI, locuitor al orașului Bălți: „Undeva 400-500 de lei. -Pe zi? -Da, 300, 400 până la 500 de lei. Nu-i în fiecare zi, eu mai deseori 2, 3, 4, iaca așa, dacă vremea este foarte rea 200, se întâmplă și chiar 150 fac, căci lume nu-i. Eu să văd și să-mi fac, să-mi iau o căsuță, dar de operație o să vedem, eu întâi de operație îmi trebuie, dar de casă se va vedea pe urmă, se va hotărî pe urmă cu casa, eu întâi operația că nu pot vedea, nu pot mânca, nu pot bea, nu pot vedea drumul.”
Chiar dacă are patru surori, unicul sprijin al bărbatului este Ludmila Petroșișina, care de mai bine de doi ani îl îngrijește.
LUDMILA PETROȘIȘINA, prietenă de familie: „Dimineața vin, îl duc, îl aduc, iar îl duc, îl aduc și așa, îi fac mâncare, spăl, îngrijesc, iată cum. Stau la el, îl caut ca pe un om. Ce fac mâncare pentru el, mănânc și eu. Are patru surori, niciuna nu vine să-l cate, nici nu sunt recunoscătoare că-l îngrijesc, alții mi-ar spune mulțumesc că-l căutați, e greu cu omul, știi când e bolnav, îi tare și iată așa mă chinui cu dânsul.”
Bălțenii sunt plăcut surprinși de cum cântă bărbatul. Ei spun că auzind vocea lui le apare zâmbetul pe buze.
„Îmi face plăcere, sincer vă spun și să fie sănătos că el e nevoit să facă acest lucru, face o copeică. Am impresia că pe nimeni absolut nu deranjează, o plăcere face, iată eu vă spun sincer am ieșit de la magazin și l-am auzit cântând și fără să vreau am zâmbit.”
„Face ceva frumos, adică când și vin în Centru el cântă, îmi schimbă dispoziția, întotdeauna mă strădui să pun un leu, doi, cinci, zece, cât pot, omul muncește, măcar că nu vede.”
„Mie îmi pare că e o stare a sufletului, să dăruiască oamenilor dragoste și puterea pe care o are în interior. Chiar dacă este nevăzător, el indiferent de timpul de afară permanent dăruiește oamenilor bunătate și dragoste.”
În Republica Moldova sunt peste 168 de mii de persoane cu dizabilități, adică 6,5% din populație.
Fii mai aproape de echipa TVN.md. Vino pe canalul nostru de Telegram și Instagram.