Am o dispozie infantilă din copilărie. SUNT AȘA CUM SUNT ȘI ALT FEL NU POT SĂ FIU. Nu mă pot schimba. Adică nu pot să merg, pot să merg doar cu cablu sau în cărucior. Căruciorul meu nu merge pe acest drum, este cam greu de mers. Trebuie să mă împingă cineva, că de una singură nu mă duc, nu mă deplasez decât cu mama – un însoțitor.
TRANSPORTUL PUBLIC NU ESTE ȘI PENTRU PERSOANELE CU DIZABILITĂȚI
– VII CU ÎNTÂRZIERE ȘI ÎNCĂ TREBUIE…CA LA O MIREASĂ! – VREI SĂ TE CERȚI CU MINE? – AAA? – VREȚI SĂ VĂ CERTAȚI? – NU NĂ MAI CERTEZ, HAI SUI MAI REPEDE, EU NU AM TIMP, TREBUIE SĂ MĂ PORNESC!
TATIANA ANATOLIE, locuitoare or. Bălți: „E cam complicat, fiindcă trebuie să rog șoferul și pe urmă trebuie să-i explic că ȘI EU VREAU SĂ MERG SAU CĂ ȘI EU AM VOIE SĂ MERG. Nu-i nimic, până la urmă oricum coboară și dă jos rampa. Deci, șoferul a vorbit urât cu mine, a zis că trebuie să stau acasă, el nu a vrut să coboare să dea drumul la rampă, până la urmă și caserița, cea care dă bilete a zis că: ți-a dat autobuzul mai jos, puteai să te urci, dar cum să mă urc eu? Eu nu mă pot urca, eu am avut nevoie să dea drumul la rampă. M-am certat, m-am supărat și eu pe el, m-am plâns la primărie și până la urmă, până la urmă șoferul și-a cerut iertare, peste câteva zile. NU SE SCHIMBĂ NIMIC, TE SIMȚI URÂT, TE SIMȚI DE PARCĂ TU AI FI FOST VINOVATĂ, PENTRU CĂ EL NU A VRUT SĂ FACĂ CEEA CE TREBUIE SĂ FACĂ.”
NU POT MERGE NICI LA POȘTĂ
TATIANA ANATOLIE, locuitoare or. Bălți: „Eu am stat afară, mămica a fost înăuntru, eu nu pot să intru acolo, NU-I ADAPTATĂ CLĂDIREA. Nu este posibilitate ca să intru și eu cu căruciorul. Nu am văzut nicio rampă acolo, nu este, eu stau afară, mama se duce și plătește și atât.”
EU NU MERG LA MAGAZIN
TATIANA ANATOLIE, locuitoare or. Bălți: „Eu nu merg la magazin, mămica se duce, eu nu merg fiindcă nu-i posibil. Aici este pe aproape magazin mic, dar eu acolo nu intru, că la mine căruciorul nu intră. Mămica se duce, toate cumpărăturile și tot ce trebuie de plătit, de dus și de adus, o face mama.”
NU POȚI FI SIGUR CÂND MERGI PE DRUM
TATIANA ANATOLIE, locuitoare or. Bălți: „Lasă de dorit, NU POȚI SĂ FII SIGURĂ CÂND MERGI PE DRUM. În orice moment poți să cazi jos. Sunt gropi, este greu de ridicat și e și mai greu de dat drumul în jos, atunci când este nevoie. În multe cazuri trebuie să treci peste bordură. AICI ESTE FRICĂ. E FRICĂ DE A CĂDEA JOS. Se repară, dar nu la noi. Eu nu am văzut la noi să fie reparat și să fie adaptat pentru cărucior. Așa și rămâne cu bordura asta înaltă, cu aceste gropi care par la infinit, foarte foarte multe.”
MERG LA FREZĂRIE FOARTE RAR
TATIANA ANATOLIE, locuitoare or. Bălți: „Sunt probleme, sunt probleme, problema este de a intra cu căruciorul la frezărie. Acolo este îngust, dar și de ridicat. Ceea ce numesc eu rampă, sunt doar două țevi așa de fier și atât. Este foarte complicat de ridicat.”
NICI MĂCAR INSTITUȚIILE MEDICALE NU SUNT ADAPTATE PENTRU CĂRUCIOR
TATIANA ANATOLIE, locuitoare or. Bălți: „Nu poți să intri cu căruciorul nici cum. În policlinică nu este rampă. Policlinica nu este adaptată pentru oamenii în cărucior. Deși și mie mi se pare puțin straniu. Da, e instituție medicală, mă rog, este public, dar UNDE ESTE PUBLIC – EU NU AM ACCES. Chem medicul acasă și atât. Rog să mă ducă la spital, că alt fel nu poți să treci. Nu este accesibil să faci radiografie sau alte servicii, cum fac oamenii pe picioare.”
VREAU SĂ FIE RAMPE DE FACTO, NU DOAR PE HÂRTIE
TATIANA ANATOLIE, locuitoare or. Bălți: „Să fie adaptată ori și ce clădire cu rampe, dar de facto, să fie bune. TAIE Să fie bune de a le ridica sau de a le coborî. Știți cum, uneori încerci să le ridici sau să te dai jos și te gândești, da o sa cad acum sau puțin mai târziu. Este foarte complicat. Îmi pare rău uneori că lumea este așa…se gândește că: uite am făcut acolo puțin, lasă că o să treacă. Nu, că din cauza la așa niște gânduri, te simți tu vinovat. CHIAR DACĂ EU NU PORT NICIO VINĂ, SUNT AȘA CUM SUNT.”
SCAUNUL CU ROTILE NU MĂ OPREȘTE SĂ TRĂIESC
TATIANA ANATOLIE, locuitoare or. Bălți: „Îmi place să fac turism, cupele sunt pentru participarea la Festivalul Internațional Turismul Sportiv. Am fost în 2012, a fost prima mea încercare de a merge cu caiacul și am mers din satul Iarova, raionul Soroca până la Soroca, 150 km i-am parcurs pe apă. Niște lucruri, NIȘTE EMOȚII PE CARE NU LE POȚI REDA CU CUVINTE, dar e tare frumos. E frumos fiindcă încerci să fii una cu natura. Să mănânci mâncarea făcută la rug sau să admiri niște cântece, AȘA CUM SUNT ELE ADEVĂRATE, FĂRĂ FONOGRAMĂ. Am mai făcut puțin haltere, am făcut și arm sling. Am făcut niște sport CA SĂ ÎNCERC SĂ-MI MINT SOARTA, să nu fie trist. Să fiu și eu ca și ceilalți. Am făcut și puțin șah. Am încercat să dansez pe cărucior, mi-a plăcut, e frumos, dar pentru mine e cam complicat. Trebuie să vrei să dansezi pe cărucior, trebuie să vrei să dansezi cu tot sufletul. Cu tot interiorul tău, ca să poți să uiți că ceva nu poți ca și ceilalți și atunci te dedici antrenamentului, te dedici dansului și se primește superb. O să mai încerc ceva. VREAU SĂ URC PE STÂNCĂ, nu știu dacă se va primi, dar cel puțin am un vis. Vreau să încerc, dacă s-a primi, vreau cu parașuta, vreau pe motocicletă. Vreau ceva nou, ca să am și emoții și ca să pot să zic cândva că eu am încercat. Nu vreau să fiu mai bună decât ceilalți care sunt profesionali, doar vreau să încerc. VIAȚA E FRUMOASĂ CHIAR DACĂ EȘTI ÎN CĂRUCIOR, e frumoasă chiar dacă ceva nu se primește, chiar dacă uneori îți vine să urli sau strigi, dar e frumos. Și atunci, faci cum fac eu, mă duc în sport, dacă îmi reușește, dacă nu, atunci încerc alt ceva.”
Fii mai aproape de echipa TVN.md. Vino pe canalul nostru de Telegram și Instagram.
