„Și prin foc și prin apă pentru camarazi”. Asta e lecția pe care a învățat-o Nicolai Jantovanu, un veteran din mun. Bălți, după ce a trecut prin războiului din Afganistan. Bărbatul spune că războiul nu alege, chiar dacă era sportiv de performanță care ar fi putut reprezenta țara la multe campionate internaționale, la doar 19 ani a ajuns în orașul Serhetabat, cea mai sudică așezare a Uniunii Sovietice.
A ajuns în Afganistan pe 13 mai 1988. Nu prea își dădea seama ce-l așteaptă. Batalionul în care a fost înrolat, a asigurat escortarea convoaielor cu tehnică militară. Timp de opt luni, a avut armamentul pregătit, gata oricând să meargă pe câmpul de luptă.
„Împușcături, victime, erau tot timpul. De ce? Pentru că era război. După data de 15, când am venit noi, totul s-a potolit, cei din Afganistan așteptau ca noi să ieșim.”
În timp ce se deplasau dintr-o locație în alte unul din camarazii lui a fost rănit.
„Coloana se deplasa, era deja la chindii, noapte în Afganistan nu e ca la noi lumină pe stradă, unul bărbat din tabăra adversară a aruncat o grenadă. Noi eram urcați pe mașinile blindate și cu veste antiglonț. Și aici se produce explozia și fragmente din corpul metalic a pătruns prin crăpătură sub vestă, a avut noroc că nu au pătruns direct, dar au ocolit și a trecut pe lângă coaste.”
Veteranul spune că atunci când trupele sovietice au fost retrase din Afganistan, el era pe patul de spital în orașul Cabul. Cum au ajuns în spital zeci de militari, după ce au fost mușcați de țânțari, bărbatul nu-și poate explica nici azi.
„Putem să spunem că era o armă bacteriologică, cum gândeam noi la acel moment, altfel nu am putut explica acel lucru, ne-au mușcat țânțarii, ei spuneam „pininca”, ei ne mușcau, sub piele apăreau răni și începea să se jupoaie pielea.Din această cauză se inflamau nodurile limfatice, nu era posibil de tratat. Noi am petrecut câteva coloane cu dureri insuportabile, după asta pe mine și încă cinci camarazi, ne-au internat în spital.”
Toate amintirile despre acea perioadă, Nicolai Jantovanu le păstrează într-o pungă.
„Aici am adunat toate scrisorile pe care le-am primit când eram acolo și încă atunci adunăm câteva zeci de scrisori și le expediem înapoi acasă. Eu foarte minuțios mă uit la aceste lucruri… hai să vedem. În aceste scrisori e tinerețea, dragostea mea și planurile care de fapt s-au realizat, soția mea m-a așteptat, am avut o dragoste frumoasă.”
După trei decenii, Nicolai povestește că ține legătura cu toți camarazii, datorită internetului și rețelelor de socializare.
„Voi povesti ceea ce am văzut cu ochii mei și pentru mine a fost un exemplu că unul pentru altul trebuie de dus și în apă și în foc. Prin urmare, subliniez mereu că noi vom lupta mereu unul pentru celălalt, pentru că frăția noastră este grozavă. În ciuda granițelor cu Rusia, Ucraina, Tatarstan, Uzbekistan… băieții erau din toată Uniunea Sovietică. Așa era aranjată lumea la acea vreme.
În municipiul Bălți sunt aproape 400 de participanți la acțiunile de luptă din Afganistan, care dețin statutul de veteran de război.
Fii mai aproape de echipa TVN.md. Vino pe canalul nostru de Telegram și Instagram.
