O slujbă de pomenire a victimelor deportărilor NKVD-iste a fost oficializată în noaptea de 5 spre 6 iulie, la Bălți. Oamenii au aprins lumânări și s-au rugat pentru odihna sufletelor tuturor morților. Episcopul de Bălți, a Mitropoliei Basarabiei, PS Antonie a oficiat liturghia.
PS ANTONIE, episcop de Bălți al Mitropoliei Basarabiei: „În 1949 au fost ridicați în această noapte zeci de mii de basarabeni și duși în Siberia și Kazahstan. AU fost ridicați cei mai gospodari, cei mai buni, oameni harnici, oameni de frunte din fiecare sat. În acest fel practic au fost decapitate satele din Basarabia. Este o zi de învățătură pentru noi, pentru că avem datoria să nu uităm aceste zile, să-i comemorăm.”
Copiii celor care au fost deportați își aduc aminte cu groază prin ce au trecut părinții lor.
VERA ALBU: „Tata a nimerit în lagăr, l-au adus aici la Combinatul de blănuri, iar mama a rămas cu trei copii mici acasă. Ea venea să-i aducă câte ceva de mâncare, dar paznicii mâncau totul și nu-i dădeau. Mama spunea că, din gura a trei copii unul după altul rupea și îi aducea, dar mâncau ei. Tata a rămas cu zile, curgea sângele de pe dânsul, iar un om străin, că el a învățat cinci limbi cât a stat în lagăr, i-a spus să ia oase să le roadă și să înghită cenușa pentru ca să oprească scurgerea de sânge.”
Niculina Căpățină avea doar câțiva ani când a început cel de-al doilea Război Mondial. La ai săi 84 de ani, femeie ține minte bine prin ce teroare a trecut familia ei atunci când luptele au ajuns în țara noastră.
NICULINA CĂPĂȚINĂ: „Nici nu s-a gândit că va scăpa, prin câte a trecut. Fura coji de cartofi, coji de varză nespălate și le mânca. Tata a fost unul la părinți și mama tot și aveau multe hectare de pământ. Le-au luat pământul, caii, vaca, totul ce era, totul au luat. Îmi aduc aminte că în casa din fund era pe un pat multă pâine coaptă, ca lăcustele intrau direct acolo. Mama n u ne dădea voie să mergem acolo zicea că o să ne împuște și o să ne mănânce ca pe câini.”
Și după mai bine de 70 de ani, noi trebuie să cinstim memoria celor care a suferit în urma regimului NKVD-ist, o spun oamenii care au venit să aprindă câte o lumânare la memorial.
SERGIU BURLACU, consilier municipal: „Acest calvar s-a petrecut anume noaptea, atunci când cetățenii dormeau, atunci când copiii simțeau dulceața somnului, atunci când mamele savurau ținând în brațe copiii săi, anume atunci, pe neprins de veste, trupele NKVD-iste ale regimului totalitar comunist au bătut cu piciorul în ușă, strigându-le oamenilor noștri „vstavai”.”
ARCADIE COVALIOV, primar de Sîngerei: „Acum 72 de ani s-a petrecut un eveniment foarte dureros, grav, este ruptă inima noastră, inima mea este sfâșiată atunci când mă gândesc ce s-a întâmplat cu oamenii noștri, cu basarabenii, în jur de 36 000 de oameni în decurs de două ore, spre 6 iulie , acum 72 de ani au fost ridicați din casele lor.”
ELEVA COVALIOC: „Nu mi-am cunoscut bunicii pentru că ambii au decedat în acea perioadă. Unul care era un gospodar foarte harnic și care a nimerit în liste și a fost ridicat și dus în Siberia a fugit pe dealuri, l-au găsit mort pe câmp deja peste câteva zile.”
Mii de moldoveni au fost supuşi represiunilor în cele trei valuri de deportări din 1941, 1949 şi 1951, iar mulţi dintre ei nu s-au mai întors acasă.
Fii mai aproape de echipa TVN.md. Vino pe canalul nostru de Telegram și Instagram.
