Pentru multe familii din Republica Moldova, autismul nu înseamnă doar un diagnostic, ci o viață trăită între griji, așteptări și uși închise. Nicolae are 10 ani, iar mama lui, Veronica Nimerenco, spune că de când copilul a fost diagnosticat, a rămas aproape singură în fața unui sistem care oferă prea puține servicii și prea puține soluții reale de incluziune.
VERONICA NIMERENCO, mama: „La trei ani copilul a avut regres total, nu mai vorbea deloc. M-am luat în mâini și am mers la Chișinău, ne-am adresat la SOS Autism, unde copilul a fost testat, urmărit și ni s-a confirmat că da, copilul are tulburări de spectru autist, respectiv, am primit diagnoza și informația succintă că este o tulburare de dezvoltare, nu este o boală, respectiv nu are un tratament.”
Una dintre primele confruntări cu realitatea dură a fost accesul la grădiniță. La doi ani și zece luni, Veronica s-a adresat instituției unde Nicolae era deja înscris, în speranța unei perioade de adaptare înainte de a reveni la muncă. A fost refuzată.
VERONICA NIMERENCO, mama: „Eu doresc ca el să se adapteze până îmi va expira concediul, dar copilul are următoarele dificultăți și le-am enumerat, ceea ce considerăm eu că este primordial, nu se cere la baie ,nu mânca de sine stătător și erau tulburări de somn, nu dormea la amiază, la care mi s-a spus că, mă scuzați, copilul Dumneavoastră nu este suficient de bun pentru grădinița noastră.”
Nicolae are o pasiune clară pentru muzică și dans. Cu toate acestea, accesul la cercuri artistice sau sportive rămâne limitat. Centrele de muzică, școlile sportive sau bazinele de înot refuză copiii diagnosticați cu tulburări din spectrul autist, invocând lipsa instructorilor specializați.
VERONICA NIMERENCO, mama: „De asemenea, încă o problemă ce o văd eu, accesibilitatea la alte servicii din oraș, de care din păcate copiii cu nevoi speciale nu beneficiază de rând cu ceilalți. Ca centrele de muzică, de dans, sportive sau același bazin de care noi avem foarte mare nevoie, dar nu suntem acceptați. Pentru că școala sportivă ne-a răspuns că nu au instructori specializați în lucru cu copii cu tulburări de spectru autist.”
În prezent, Nicolae frecventează Centrul de zi pentru copii cu dizabilități intelectuale din cadrul Centrului Comunitar de Sănătate Mintală din Bălți. Aici, terapiile sunt gratuite, însă capacitatea centrului este limitată.
VERONICA NIMERENCO, mama: „Dar în esență, dacă să vorbesc despre servicii, da, nu avem în municipiu servicii bine pus la punct pentru copiii cu tulburări de spectru. Au mai apărut, de-a lungul timpului, centre, cabinete de terapie ocupaționale, dar din păcate ele toate sunt private, sunt contra cost și costă scump o oră de terapie. Și când vorbesc o oră, nu vorbesc de 60 de minute, adică o oră astronomică, ci de activitatea de 45, 40-45 de minute. Respectiv, nu toți părinții au posibilitate și acces la asemenea servicii, pentru că ele sunt foarte costisitoare.”
Specialiștii spun că fără acces la servicii și activități specializate, copiii rămân izolați, iar părinții – și mai singuri în fața problemelor.
RODICA MUNTEAN, specialistă în cadrul centrului serviciul social pentru copii cu dizabilități din cadrul CCSM Bălți: „Numărul cererilor în cadrul serviciului nostru este foarte mare, solicitările serviciilor de recuperare pentru copii cu tulburări de spectrul autist este în creștere, iar lista de așteptări este foarte mare, de aceea, ar fi bine ca să fie realizată o extindere a serviciilor speciale gratuite la nivel municipal, deoarece centrele private sunt foarte costisitoare pentru mulți părinți.”
Potrivit Ministerului Sănătății, în Republica Moldova îngrijirea specializată pentru copiii cu autism este disponibilă în 40 de centre comunitare de sănătate mintală. La sfârșitul anului 2024, sub supravegherea medicilor erau 1817 persoane, dintre care 1684 copii.
Fii mai aproape de echipa TVN.md. Vino pe canalul nostru de Telegram și Instagram.
