În Moldova, foarte puțini fermieri utilizează culturile de acoperire. Intensificarea proceselor degradării solului şi reducerea rezervelor de apă fac necesară folosirea metodelor mai puțin utilizate, cum ar fi culturile de acoperire. Potrivit cercetărilor, speciile de plante astfel cultivate reduc eroziunea și îmbunătățesc starea solului, contribuie la infiltrarea apei, reduc gradul de infestare cu buruieni, boli, dăunători și sporesc biodiversitatea.
Culturile de acoperire asigură furnizarea elementelor nutritive din straturi mai adânci la nivelul rădăcinilor plantei de cultură ce urmează a fi cultivată.
Pentru fermele ecologice care nu se bazează pe utilizarea îngrășămintelor sintetice, un motiv de cultivare a culturilor de acoperire este majorarea cantității de azot în sol. În acest sens, culturile leguminoase pot furniza o cantitate substanțială de azot.
„Cred că cele mai potrivite sunt amestecurile de diferite specii pentru a avea o eficiență înaltă. Fiecare an este potrivit pentru o anumită cultură, astfel, cultivând mai multe specii în calitate de culturi de acoperire, nu vom da greș. Inițial, cultivam o singură cultură, iar în acest an am optat pentru un amestec de graminee, muștar și leguminoase”, ne-a explicat Veaceslav Ciornîi, fermier.
De obicei, semănarea culturilor de acoperire se realizează imediat după recoltare, astfel încât la instalarea culturii de bază, cultura protectoare să fie preferabil în fenofaza de îmbobocire – înflorire, iar masa vegetativă pe care o dezvoltă să fie cât mai mare. Fermierii ce practică no-till seamănă direct pe aceste culturi, realizând în prealabil o zdrobire a acestora, iar cei ce lucrează solul, le încorporează în sol – în acest caz speciile semănate ar realiza rolul îngrășămintelor verzi.
„Pentru a îmbunătăți structura solului, culturile de acoperire nu trebuie introduse în sol, ci lăsate la suprafața acestuia. Astfel, își îndeplinesc pe deplin rolul și protejează solul de eroziune. În cazul în care sunt încorporate în sol, rolul acestora se limitează la asigurarea unor cantități de îngrășăminte. Speciile utilizate sunt variate, iar acestea trebuie alese în dependență de scopul pe care îl urmărim”, ne-a explicat Mihail Rurac, expert în agricultură.
Totodată, unii fermieri practică semănarea culturilor de acoperire înainte de însămânțarea terenului cu cultura de bază sau după (spre exemplu la porumb între rânduri). Astfel, utilizarea acestor culturi depinde mult de scopul în care sunt semănate.
