Ea are peste 60 de ani, o cunosc mulți bălțeni și nu doar. Este îmbrăcată cât de cât îngrijit. Botoșei cu blană, pe cap are o căciulă groasă cu imprimeuri colorate. Este practic nemișcată – paralizie cerebrală de la naștere. Cerșește pe străzile orașului de mai bine de 20 de ani. Pentru ea, această activitate a devenit deja o meserie de la care nu lipsește nici măcar în ciuda vremii ploioase, a gerului, sau a arșiței. Faceți cunoștință, ea este Elena.
„Sunt bine așa. Nu, nu e frig ”, a răspuns Elena jurnalistului.
Fiica ei adoptivă este mereu în preajmă. Tamara, în vârstă de 45 de ani, nu lucrează nicăieri. Ea spune că îngrijirea mamei sale este ocupația ei principală.
„Îmi ajut mama, spăl rufele, gătesc mâncare. Colectăm bani pentru a plăti apă, gaz, electricitate. Cât poți aduna pe zi? – 200-300 de lei”, a spus Tamara.
Strângerea donațiilor pentru biserică, copiii grav bolnavi și colectarea de fonduri pentru tratamentul lor, pensii mici și invaliditate acestea sunt doar câteva motive pe care le invoca cerșetori care pot fi văzuți zilnic pe străzile din Bălți.
„Pentru ce strângi bani? – Pentru sănătatea noastră? Pentru ce biserica? Strângi bani pentru biserică?”, fără să răspundă, femeia a încercat să se ascundă de camera de filmat a echipei TV Nord.
La apariția echipei de filmare, mulți dintre ei s-au pierdut prin mulțime.
„De ce nu vorbiți? Sau aveți o fotografie falsă? – Fată, te rog pleacă de aici! – Dacă dumneavoastră aveți nevoie de ajutor, cereți ajutor, aveți o fotografie, acte, dacă totul este adevărat, atunci de ce vă ascundeți?”
Cu o pungă în mână și într-un scaun cu rotile. Mulți oameni îl văd zilnic pe acest bărbat care are picioarele amputate de la genunchi în jos. Am încercat să vorbim cu el, dar a reacționat agresiv.
„Ce vrei de la mine?! – De ce stați aici? – Așa vreau eu! – Ați apelat la autorități pentru a primi ajutor? – Nu am ce să vorbesc cu voi!”
Acest bărbat, îmbrăcat într-un pulover cusut cel mai probabil dintr-o plapumă veche stă aproape în fiecare zi pe bordura din fața monumentului „Tanc”. Are înfățișarea bolnăvicioasă, are cu el o cutiuță din metal cu o iconiță și doi lei în ea.
Iar Mihail Galburg, în vârstă de 77 de ani, a fost nevoit să iasă în stradă, cu mâna întinsă, pentru că pensia lui este prea mică. Bătrânul are grijă de fiica și de nepoată lui, care sunt șomere.
„Cât puteți colecta într-o zi? – Păi undeva pe la 30-45 de lei. Bani și mâncare. Ceea ce au, îmi dau. Pâine, ouă. Trebuie să-mi fac o casă, dar nu o pot face în niciun fel, nu am bani”.
Mulți bălțeni spun că le este greu să treacă pe lângă cerșetori fără a le oferi măcar ceva. Totuși, oamenii încearcă să-i ajute mai mult pe cei bolnavi și bătrâni.
„Ei bine, lângă un magazin stătea o femeie și mă ruga să-i cumpăr o pâine. Așa că m-am dus și am cumpărat pâine, salam și i-am dat. Este mai bine să cumpărăm mâncare, știm sigur că nu va cheltui banii pentru băuturi alcoolice.”
„Chiar dacă dau cuiva de pomană, nu cred că trebuie să vă spun dumneavoastră. Dar cred că trebuie să ajutăm, cât putem.”
„Din necesitate, probabil că stau. Mama mea era fără un picior, așa că îi ajut pe cei fără picioare. Mi se pare că persoanele cu dizabilități evidente au nevoie de ajutor.”
„Dacă au mâini și picioare și nu sunt ca cei în scaunele cu rotile, atunci pot lucra. Trebuie să dai o bucată de pâine, dacă ai, desigur”, au spus oamenii.
Locul preferat al cerșetorilor din Bălți este, desigur, centrul orașului, piața, stațiile de autobuz și intrările în supermarketuri. În unele locuri, mâinile întinse după o pomană, ochii plin de lacrimi, priviri îndurerate pot fi văzute chiar dis de dimineață, ații vin abia seara.
Cerșetori în Bălți: afacere sau nevoie?
Fii mai aproape de echipa TVN.md. Vino pe canalul nostru de Telegram și Instagram.
