Serghei și Inna, un cuplu din municipiul Bălți, au parcurs un drum lung în lupta cu tuberculoza.
„Mă numesc Serghei, am fost bolnav de tuberculoză, iar de un an și jumătate am încheiat tratamentul. – Cum vă simțiți acum? – Mult mai bine, mai bine decât în trecut. Nu mai am acea slăbiciune din cauza lipsei de respirație.”
„Eu mă numesc Inna, am 43 de ani și eu deja de doi nu mai sufăr din cauza tuberculozei. – Cum vă simțiți acum? – Mă simt bine, mult mai bine. – Care este starea dvs. emoțională acum, când știți că nu mai suferiți de tuberculoză? – Mă simt liberă. Mai mult nu trebuie să primesc aceste medicamente, de la care mereu îmi era rău, o stare instabilă.”
„Prima dată eu m-am îmbolnăvit când aveam 33-34 de ani, undeva așa. Am aflat pur întâmplător. Am intrat în centrul medical, și acolo era ca să pot trece gratuit testarea la tuberculoză, și eu am realizat această investigație și am aflat că am tuberculoză.”
„Mi-a fost stabilită o formă clasică, ușoară, dar care nu reacționa. – La tratament? – Da, tratamentul nu era eficient, și a fost necesar să fiu internată în staționar pentru jumătate de an. Și deja asta a fost mai bine, asta m-a ajutat.”
„Medicul m-a îndreptat la spital, imediat din cabinet la spital. Eu am rugat să mă lase să merg după lucrurile personale, dar nu m-au lăsat, dar imediat din cabinet m-au direcționat la spital. Jumătate de an am stat în spital atunci, după care a fost tratament la domiciliu.”
După externarea din Spitalul de Tuberculoză Vorniceni, soții au continuat tratamentul ambulatoriu, sub supravegherea strictă a medicilor.
„Acasă ne aduceau pastilele asistentele medicale, pe care trebuia să le primim. Veneau cu o mașină, cu taxiul, ne aduceau pastilele, vitamine când erau, ne dădeau gratuit, la fel ne aduceau. Iar în perioada caldă a vremii, puteam și singuri să ne deplasăm, într-o plimbare. Cu cât mai mult te miști, cu atât mai repede te însănătoșești. Medicamentele erau înghițite în fața lor, neapărat. În fața asistentei medicale medicale, ea mi le dădea, eu le înghițeam.”
Nouă ani, atât a durat lupta lor cu tuberculoza. Timp în care au trecut prin perioade de remisii a bolii, dar și a recidivelor acesteia.
„Atunci astfel de medicamente nu erau, asemeni celor de astăzi. Atunci erau medicamente de tip vechi, care nu erau atât de eficiente, deși mă simțeam mai bine cu ele. Dar ele aveau foarte multe efecte adverse. – De care? – Diferite erau. Și vomă, și nu aveam poftă de mâncare. În general, gust nu era în mâncare și pe corp aveam erupții, inclusiv diaree.”
Irina Lencauțan, jurnalistă
- Atunci când v-au indicat o altă schemă de tratament, ați simțiti diferența?
- Erau mai puține efecte adverse, în primul rând, dar și tratamentul a decurs mai rapid. Dacă anterior, erau necesari 2 ani, acum e doar un an și jumătate și sunt mult mai eficiente. Chiar mă ajutau. Medicamentele din schema veche puteau o perioadă să te ajute, apoi la un moment dat, nu mai erau eficiente. Și boala se dezvolta de la început. Și tratamentul era preluat de la zero.
- Vă amintiți acea zi când ați administrat ultima pastilă? Ultimul pumn de medicamente?
- De fapt, eu nu eram la curent. Eu am venit după medicamente, dar am fost anunțat că deja am incheiat schema de tratament. Eram confuz și încercam să le conving să îmi dea pastilele la zi. Dar medicii mi-au spus că: ieri a fost ultima zi, totul s-a sfârșit.
- Eu erau extrem de fericit! Probabil în al nouălea cer!
În familie sunt cinci copii, iar cel mai mic a fost conceput și născut în perioada de remisie a bolii, care însă a recidivat după nașterea lui.
Astăzi băiatul are cinci ani, este sănătos și se află în grija asistenților parentali.
„Eu am un fiu, el are 5 ani și tare îmi doresc să îl întorc în familie, pentru că a fost greu atunci în boală, dar acum vreau să îl am aproape.”
- Pentru că v-ați tratat?
- Da, sunt sănătoasă acum și foarte mult îmi doresc să îl aducem acasă, alături de noi.
Irina Lencauțan, jurnalistă: „De unde ați găsit puteri și dorință de a vă trata de tuberculoză?”
„Datorită familiei. – Familia cine sunt?
Soția, mama, copiii. Eu la un moment dat pur și simplu m-am gândit că dacă eu mor din cauza tuberculozei, cu ei ce va fi? Unde vor merge ei? Cum se vor descurca? Mie nu îmi va fi greu acolo sus, mă vor deplânge o zi -două, și vor uita. Dar totuși, cum ei se vor descurca fără de mine? Asta a fost cel mai mare imbold. Cine îi va ajuta? Mi-am făcut mai multe griji pentru ei, decât pentru mine.”
Atât Inna, cât și Serghei au trecut prin momente de discriminare și respingere din partea societății.
SERGHEI, s-a tratat de tuberculoz: „A fost un val de discriminare. Nu te apropia de noi, nu comunica cu noi. Unora le spuneam, uite așa și așa, m-am îmbolnăvit, dar sunt în tratament ambulator și nu sunt contagios, primesc tratament, nu te vei îmbolnăvi, și comunicam, dar totuși unii spuneau să mă țin mai departe de ei.”
„Discriminare era la serviciu, din partea colaboratorilor.
- Cum se reflecta ea?
- Comunicau cu mine foarte puțin sau chiar deloc. Eu munceam până am aflat de boală și am dorit să iau concediul de boală, dar ei au aflat și au decis …
- Să vă concedieze?
- Da, m-au concediat.”
SERGHEI, s-a tratat de tuberculoză: „Cum s- schimbat viața dvs după vindecare?
– M-am angajat la muncă, s-a schimbat esențial. Cum putea altfel să se schimbe? Doar în pozitiv, pentru că am încheiat tratamentul, muncesc și este mult mai ușor acum.
– Și să respirați mai ușor?
– Desigur. Să respir e mult, mult mai ușor.”
Inna și Serghei au început viața de la zero, iar astăzi mai au o singură dorință.
INNA, s-a tratat de tuberculoză: „Ca femeie, ce vă doriți? Care este cea mai mare dorință acum?
- Să am alături copilul. Asta e cel mai sfânt.
Există două forme de tuberculoză: tuberculoza sensibilă la medicamentele antituberculoase și tuberculoza drog-rezistentă.
VALENTINA VILC, șefa departament coordonare „PN de Răspuns la Tuberculoză” IMSP Institutul de Pneumologie „Chiril Draganiuc”: „Dacă vorbim despre tuberculoza sensibilă, noi avem 4 medicamente antituberculoase, foarte eficiente în tratamentul tuberculozei. Foarte mult depinde atunci când persoana se adresează și dacă nu există careva complicații. Tuberculoza este o boală care se tratează.”
Specialiștii susțin că, cei care nu respectă protocolul medical, dezvoltă o rezistența la medicamente.
VALENTINA VILC, șefa departament coordonare „PN de Răspuns la Tuberculoză” IMSP Institutul de Pneumologie „Chiril Draganiuc”: „Și tuberculoza multidrog-rezistentă acum sunt schemele de tratament foarte eficiente. Tot se tratează și aici tot este important pacientul să nu întrerupă tratamentul. Noi avem toate preparatele antituberculoase, și de linia întâi, și de linia a doua.”
Schemele moderne de tratament durează între 4 și 6 luni, sub stricta supraveghere a lucrătorilor medicali.
VALENTINA VILC, șefa departament coordonare „PN de Răspuns la Tuberculoză” IMSP Institutul de Pneumologie „Chiril Draganiuc”: „Pacientul dacă s-a tratat complet, asta nu înseamnă că niciodată la el nu va apărea tuberculoza. Procentul este foarte mic. Și depinde foarte mult de persoană, de modul sănătos de viață, de alimentație adecvată, să aibă grijă de starea sănătății și din partea altor maladii care pot să apară pe parcurs. Dacă pacientul s-a tratat, el nu prezintă pericol pentru nimeni.”
Pacienții care sunt în tratament nu prezintă pericol pentru cei din jur.
VALENTINA VILC, șefa departament coordonare „PN de Răspuns la Tuberculoză” IMSP Institutul de Pneumologie „Chiril Draganiuc”: „Peste două, trei săptămâni de tratament, pacientul practic nu elimină bacilul coc și atunci el nu prezintă pericol pentru societate și el poate să primească tratamentul în condiții de ambulator din prima zi. Asta și este când noi vorbim despre modelul centrat pe necesitățile persoanelor, dar nu așa cum a fost cu 20, 30 de ani în urmă.”
Din 2003 în municipiul Bălți activează organizația „Speranța Terrei” și oferă suport persoanelor cu tuberculoză din 9 raioane.
Margarita Preachina, membra ONG „Speranța Terrei”: „Cea mai importantă misiune a organizației noastre, este să oferim suport oamenilor care sunt în procesul tratamentului la domiciliu a tuberculozei. Acest suport se numește „D.O.T.”, atunci când asistentele medicale aduc medicametele la domiciliul pacientului zilnic, în orice anotimp.”
Organizația mai oferă suport psihologic, alimentar și acoperă necesitățile primordiale ale beneficiarilor săi. Aproape 2000 de bolnavi de tuberculoză au fost asistați pe parcursul anilor.
Margarita Preachina, membra ONG „Speranța Terrei”: „Obligator vorbim despre pungile cu produse alimentare. Noi oferim suport social, așa cum, atunci când venim în casa beneficiarului și înțelegem că acest om este la pat și el are nevoie să se scoale și el are nevoie de un premergător, atunci noi mergem și aducem acest premergător.Noi ne bucurăm nespus fiecărui caz de menținere a pacientului în procesul îndelungat al tratamentului.”
În anul 2024, în țară au fost înregistrate peste 1900 de cazuri, iar peste 53 persoane fiind din municipiul Bălți.
Costurile de tratament sunt acoperite integral de către stat.
Acest material face parte din proiectul „Consolidarea Controlului Tuberculozei și Reducerea Mortalității Asociate SIDA în Republica Moldova”, realizat de Guvernul Republicii Moldova, prin Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate, cu sprijinul Fondului Global pentru combaterea SIDA, TB și malariei. Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă neapărat punctul de vedere al instituțiilor menționate.
Fii mai aproape de echipa TVN.md. Vino pe canalul nostru de Telegram și Instagram.
