Durere, amintiri și un gest simbolic care spune mai mult decât o mie de cuvinte. La Bălți, zeci de oameni au aprins lumânări și au împărțit „hulubași de pâine” în memoria celor aproximativ 200 de mii de victime ale foametei din 1946–1947, una dintre cele mai negre pagini din istoria noastră. Evenimentul a început cu oficierea unui parastas pentru sufletele celor care au decedat.
Apoi, pe străzile orașului, trecătorii au primit simboluri ale memoriei, pâine în formă de hulubaș și pliante, menite să păstreze vie amintirea tragediei.
„Știm de foamete din cele spuse de bunelul nostru, el a trecut prin foamete când avea opt ani când a fost foametea prin 46. Bunelul ne-a povestit că ei erau mici, erau șapte copii și mama lor se trezea dimineață, ei cereau mâncare, dar ea nu avea ce să le dea și le dădeau câte o lingură de untură și îi trimitea la culcare, este ceva strașnic pentru mine.”
„Am auzit că au fost vremuri grele, că mulți oameni au oameni că a fost făcut intenționat, ceea ce este cel mai neplăcut și consider că trebuie ca oamenii să cunoască, deoarece este foarte important să ținem minte și să nu să se repete niciodată, dar cel mai important trebuie să vociferat.”
„Bunica mea a supraviețuit foametea după război ne povestea. Mergeau și schimbau pentru făină covoarele lor pentru a supraviețui.”
„Știu că a fost o perioadă foarte complicată, foarte mulți oameni au suferit atunci, multe familii, copii nevinovați și sper că toată lumea a luat o lecție din acel eveniment și ca să nu să se repete niciodată în istoria omenirii.”
Și creatorii de conținut atrag atenția acestei tragedii. Foametea din acei ani nu a fost doar o consecință a secetei, ci, potrivit istoricilor și martorilor, o tragedie amplificată de politicile regimului sovietic
VANIA BĂȚ, creator de conținut: „Cea mai mare tragedie și cea mai mare umilință prin care au trecut buneii și străbuneii noștri a fost foametea organizată din 1946 – 1947, eveniment despre care acum câțiva ani s-a tăcut chitic că noi suntem mici, să nu supărăm pe cei mari, tss… tss… da a fost, dar era secetă. E adevărat, a fost secetă, dar oamenii care au supraviețuit secetei au zis că au strâns câte ceva, dar puterea sovietică a intrat și le-a măturat tot din pod și nu se uitau au copii sau nu au copii.”
În total, în municipiul Bălți au fost împărțiți 250 de hulubași.
PS ANTONIE, episcop al Episcopiei de Bălți, Mitropolia Basarabiei: „În primul rând este pâine și amintește de pâinea care le-a lipsit celor care au trecut la cele veșnice, știm că cei 200 de mii au murit cu gândul la o bucată de pâine și anume acești hulubi care simbolizează pace și binecuvântare, am decis că această formă este cea mai potrivită pentru a ne aminti de aceste pagini tragice din istoria noastră.”
LIDIA PĂDUREAC, prim-prorector USARB: „Vorbim despre toți cei care au suferit foametea din 1946 – 1947 și zic toți întrucât pe lângă cei circa 200 de mii de persoane care și-au pierdut viața, au fost toți oameni cu excepția nomenclaturii de partid, care au suferit din cauza foametei.”
Potrivit Hotărârii Parlamentului Republicii Moldova din 7 aprilie 2022, a treia sâmbătă din luna aprilie este consacrată, anual, comemorării victimelor foametei din anii 1946 – 1947.
Fii mai aproape de echipa TVN.md. Vino pe canalul nostru de Telegram și Instagram.
