După cum am menționat și în debutul articolului, documentarul „Educația după gratii” accentuează importanța dreptului la educație a minorilor și tinerilor deținuți în Penitenciarul nr. 10 din Goian. Acest proiect de importanță socială vrea să ne transmită un mesaj tare prețios și anume faptul că, indiferent de locul sau circumstanțele în care se află unii oameni, devine esențială capacitatea umană de a-i aborda cu toleranță și paciență.
Directorul fundației Regina Pacis, Ilie Zabica, relatează că aici, la penitenciar, copiii își pot însuși o varietate de meserii care ulterior le pot servi tinerilor o posibilitate de a începe viața de la zero și de a se încadra mai ușor în societate.
„Pentru prima dată în istoria țării noastre, au fost lansate cursuri la meserii precum: frizer, bucătar, cizmar, ițar, operator IT, electromontor etc. Accentul în acest sens se pune pe calitatea acestor cursuri. Copiii care se află în detenție au o capacitate de concentrare asupra materiei, asupra procesului de învățare mult mai înaltă decât semenii lor care învață în școlile din oraș”, spune Ilie Zabica.
„O parte dintre ei au un respect profund în comparație cu cei de la libertate”
De aceeași părere este și Aurelia Țopa, profesoară la cursul de formare profesională „Frizer”. Dânsa spune că, deși inițial copiii se opuneau anumitor poziții organizatorice, cu timpul aceștia au cules un respect față de cursuri.
„Eu nu pot să-i delimitez, să-i deosebesc prin ceva față de ceilalți, pentru că eu vin de fapt să-mi fac lucrul meu de profesoară. Dar vreau să spun că o parte dintre ei au un respect profund în comparație cu cei de la libertate și chiar vreau să-i încurajez și pe alți profesori să nu se sfiască să vină aici”, subliniază Aurelia Țopa.
„Învățăm ceva nou de la fiecare curs, iar examenele îmi aduceau mari emoții”
Ceea ce este important în cadrul acestor cursuri de instruire e faptul că tinerii pot învăța nu doar o meserie, ci și își însușesc capacitatea de a înțelege că, atunci când vor ieși de după gratii, ei vor putea câștiga libertatea la care visează.
„Învățam ceva nou de la fiecare curs, iar examenele îmi aduceau mari emoții. Profesorii buni și gardienii prietenoși ne-au încurajat și susținut de fiecare dată. Mă bucuram atunci când cineva gusta bucatele făcute de mine la cursurile de bucătari și îmi zicea că e gustos. De asemenea, mă simțeam mai sigur când cuiva îi plăcea tunsoarea pe care i-am făcut-o. În curând, terminăm de construit și biserica, ar trebui să vină părintele să o sfințească. Și sper să pot vorbi cu el măcar câteva minute…”, destăinuie un tânăr deținut la penitenciar.
„Societatea noastră, din păcate, pune foarte mult accentul pe etichetare”
Vladislava Chiriac este ofițeră principală și psihologă la Penitenciarul nr. 10 pentru minori din Goian. În acest sens, specialista crede că societatea este principalul factor care trebuie să contribuie la susținerea și încurajarea tinerilor care se eliberează din detenție.
„Societatea noastră din păcate pune foarte mult accentul pe etichetare; dacă odată a fost condamnat, înseamnă că o să vină și a doua oară, însă acesta este factor social. Adevărul este că tare multă influență are comunitatea asupra încadrării sale ulterioare în societate. De exemplu, dacă el o să fie primit și susținut de satul sau orașul unde se întoarce, atunci acest minor are toate șansele de a se ține în societate. Odată ce se întoarce la libertate și nu are un loc de trai, resurse financiare sau susținere din partea familiei, el nu mai vede niciun rost și se simte fără de folos”, subliniază psihologa Vladislava Chiriac.
„Îmi doresc să mă angajez în câmpul muncii, să lucrez și să-mi fac o familie, așa ca orice om obișnuit”
Totodată, impresionant e faptul că mulți dintre copiii de aici gândesc optimist, ba chiar ceea ce își însușesc ei la cursuri îi motivează să creadă că indubitabil totul va fi bine și că, fiind în libertate, se vor putea încadra în ritmul social, vor putea găsi ușor un loc de muncă și își vor crea familia pe care și-o doresc.
„M-am înscris să fiu bucătar, în primul rând, ca să știu cum să gătesc, iar în al doilea rând, ca, eliberându-mă, să-mi pot găsi un loc de muncă. După ce ies de aici, mai întâi de toate, vreau să stau cu familia, după care îmi doresc să mă angajez în câmpul muncii, să lucrez și să-mi fac o familie, așa ca orice om obișnuit”, spune Cornel, un tânăr aflat în detenție.
Mai jos, vă invităm să aflați mai detaliat povestea tinerilor din spatele documentarului „Educația după gratii”, istorii care neapărat o să vă facă să vedeți altfel lumea decât până acum.
